”Memoriile unei fete cuminți” este amintirea sau poate chiar reamintirea pentru a o mie una oară a clipelor de început din existența franțuzoaicei Simone de Beauvoir. Cartea nu frizează în vreun fel conceptul de diaristică, preferând să înșiruie trăirile de până la vârsta de 21 de ani prin cugetul femeii deja ajunsă la maturitate.
”Primii ani de viață mi-au lăsat doar o impresie neclară: un amestec de ceva roșu, ceva negru și ceva cald”
”Cu un suflet de femeie și cu un creier de bărbat” așa cum îi plăcea ei să se caracterizeze, Simone de Beauvoir descrie formarea conștiinței de sine al unei tinere ce trăiește într-un mediu ultra burghez, care se ghidează după rigidele reguli predate pompos prin intermediul unui șubred cordon ombilical numit de unii, cu o jalnică mândrie, tradiție.
”imaginea pe care o am despre mine la vârsta când începi să gândești este imaginea unei fetițe cuminți, fericite și de o aroganță acceptabilă,”
Astfel că, odată cu fiecare zi, în labirintul unde se ghemuiește acceptarea și tentația răzvrătirii într-un ghem de trăiri și netrăiri, începe să răsară un altfel de drum pe care adolescenta nu va pregeta să-l urmeze, știind că astfel va afla răspunsul multor întrebări care au zvâcnit în sufletul ei prin pulberea spinoasă a înstelatelor nopți de nesomn și lăuntrică răstignire.
Adolescenta Simone de Beauvoir iese în evidență prin inteligența sa sclipitoare, fiind cu mult peste celelalte femei, obișnuite să trăiască sub bocancul asupritor al bărbaților. Citește din Schopenhauer, Leibniz, Platon, iar în sufletul ei continuă să înmugurească noua domnișoară Simone, cea care, ceva mai târziu, dezvoltându-și învolburata filosofie existențialistă, va renunța la catolicism pentru a trăi altfel, într-o libertate în care omul nu primește aripi, ci muncește asiduu pentru clădirea acestora, sperând să nu aibe soarta lui Icar.
O carte absolut fabuloasă!
Lectură plăcută!