Cu ocazia ultimei comenzi la librăria online am pus în coșul de cumpărături Omul în căutarea sensului vieții, o altă carte menționată pe diverse site-uri de recomandări literare.
Dr. Viktor E. Frankl, profesor de neurologie și psihiatrie, povestește în prima parte a cărții despre experiența celor trei ani petrecuți în lagărele de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz.
El reușește să se situeze deasupra dramei personale și să facă o analiză a mentalității prizonierului. Descrie anumite situații prin care a trecut fără a insista pe detalii, se limitează la a prezenta unele întâmplări, astfel încât să înțelegem stările care au însoțit evenimentele din acei ani.
Autorul punctează din loc în loc divese aspecte psihologice ale prizonierilor, cât și ale gardienilor. Din observațiile sale a rezultat că oamenii care făceau parte din cele două grupări nu erau toți la fel. Deși unii gardieni erau sadici, existau și gardieni care îi compătimeau pe prizonieri și nu participau activ la abuzurile asupra acestora, în timp ce șeful supraveghetorilor, el însuși prizonier era mai dur decât gardienii SS. Îi bătea pe prizonieri cu orice prilej, în timp ce comandantul lagărului nu a ridicat niciodată mâna asupra unuia dintre noi.
Viktor E. Frankl ne atenționează de la început cu privire la stările sufletești prin care trece prizonierul – respectiv, șoc, dezinteres și dezamăgire – apoi ni le explică prin prisma faptelor la care a fost martor.
M-a impresionat faptul că au supraviețuit nu atât oamenii cu fizicul mai puternic, ci aceia care au reușit să se motiveze, să găsească forța interioară pentru a rezista alimentației insuficiente, abuzurilor, muncii în exces, frigului, bolilor și absenței medicamentelor. Printre mijoloacele folosite pentru fortificarea mentală, amintește că acei oameni reușeau să facă uneori haz de necaz, și de asemenea, pentru scurt timp să evadeze în artă. Vital pentru supraviețuire s-a dovedit gândul la viitor, identificarea unui scop unic, personal, pentru care să trăiască.
Preocupat de mic de valoarea pe care o are viața, Viktor E. Frankl a trăit să pună bazele unei noi doctrine terapeutice, logoterapia, careia îi dedică cea de-a doua parte a cărții.
Logoterapia consideră că sarcina sa este asistarea pacientului în căutarea sensului vieții.
Autorul explică prin ce se deosebește această școală de psihanaliză și beneficiile pe care această abordare o aduce oamenilor. De asemenea, prezintă câteva exemple ale unor persoane care nu aveau probleme de sănătate mintală, însă treceau prin situații dificile, iar logoterapia le-a ajutat să depășească respectivele situații.
Nu de o stare lipsită de tensiune are cu adevărat nevoie omul, ci de efortul și lupta pentru un sens care să merite să trăiască, un scop ales în condiții libere.
Sensul vieții, în accepțiunea autorului, poate fi aflat prin creație sau acțiune, prin experimentarea a ceva sau întâlnirea cu cineva, și prin atitudinea în fața suferinței inevitabile.
Omul în căutarea sensului vieții, așa cum scrie Harold S.Kushner în introducere, în primul rând, e o carte despre supraviețuire, recomandată atât celor interesați de psihologie cât și publicului larg.