Anii 30′-40′, Uniunea Sovietică. Olga Gromova ne poveștește, cuvânt în cuvânt, povestea fetiței Stella, de numai 5 ani, care crește lipsită de griji într-o familie demnă de admirație. Cei trei membri ai familiei funcționau ca un tot întreg, perfect. Trei camarazi! Însă anii de glorie al bolșevismului întrerupe fericirea celor trei, pentru că Ella (așa era alintată) se trezește cu titlu de copil unui „dușman al poporului”. Tatăl ei este arestat și dus într-o direcție necunoscută. Urmează călătoria spre tabăra pentru „membrii familiei trădătorilor de patrie și elemente periculoase din punct de vedere social”, din Kârgâzstan.
Copilăria Ellei se transformă în încercări teribile pentru un copil: boli, foame. Însă sufletele curate nu pot fi înrobite atâta vreme, cât sunt însoțite de cultură, atât de iubite de cele două personajele, care rămân prezente în poveste. Cărțile, cântecele, voia bună, grija încununează opera, care dă gustul cela atât de cunoscut, zahărul care se topește pe pâine. Ella îmbrățișează noile cutume din regiune, creează legături care o mențin într-o stare de dezvoltare personală constantă.
Cartea se găsește, până când, doar în limba rusă, din păcate el încă nu este tradus în română, însă am reușit să mă umplu de dragoste și adevăratul sens al demnității, cel pe care nu-l poți știrbi ușor, mai ales atunci când cele două calități sunt reale!
„Sclavia este doar o stare de spirit. Un om liber nu poate fi făcut rob”.
Am ascultat-o pictând, nu putea sta fără o ocupație la fel de plăcută, cum este lectura. Cu o stare de tristețe presantă, m-am proiectat în locul unde eroina noastră a devenit om. Spiritele curate nu au nevoie de lux sau comoditate excelentă pentru a deveni oameni. Ele pur și simplu absorb ceea ce este mai bun de peste tot: un răsărit frumos, un om bun întâlnit în cale, parfumul florilor de la chindii. Sună copilăros, dar asta este sensul acestei cărți, să te readucă pe meleagurile ei, unde ai copilărit și tu, desculț.