Un suflet atât de sensibil, care a reuşit să treacă prin toate cumpenele vieţii, cărora le-a dat un sens, pe care îl împărtăşeşte cu noi în această carte. Vă mărturisesc că nu am mai notat nimic în carneţel. Pagină cu pagină am fost tot mai captivată de emoţiile de printre rânduri şi nu voiam să pierd esenţa trăirilor povestite.
“Viaţa unui om înseamnă mai mult decât cronologie. Trecutul fiecăruia este asemenea unei galerii de artă.” (pag.7)
De-a lungul operei sunt prezentate mai multe poveşti de viaţă, care în final te lasă cu un gust nostalgic “Ce e viaţa asta!”. Acţiunile şi efectul lor asupra sufletului de femeie sunt prezentate într-un mod debordant de sincer și tranșant. Această senzație m-a făcut să mă simt atât de aproape de sufletul eroinei evenimentelor.
“Am mers acasă, în frigul meu, şi m-am băgat în pat. Mi-am pus plapuma pe cap şi m-am ridicat în genunchi. A fost un gest copilăresc care cred că a izvorât din dorinţa mea de mic copil de a fi şi eu ascultată şi luată în seamă.” (pag. 48)
Limbajul este unul literar, dar cât se poate de natural. Citind, aveam aceeași senzație pe care o simt când cea mai bună prietenă a mea, îmi povestește cu încredere cele mai profunde întâmplări. Pagină după pagină am fost ca într-o călătorie printr-un suflet de femeie, din cameră în cameră.
Multe întâmplări au fost în întuneric emoțional. Nu știam uneori dacă va mai putea trece eroina prin alt hop sau cum va rezolva alte conflicte. Va mai avea putere? Și nu după multe pagini, venea o încurajare, născută din puterea interioară a femeii.
O putere generată de credința pe care a dobândit-o în drumul vieții, tot trecând prin atâtea descurajări. “Din perspectivă umană, vedem pierderea a ceva anume din viaţă ca pe o mare distrugere. Dar Dumnezeu ar putea să-ţi spună:
„Nu, tu acum eşti în peşteră. Dar asta nu înseamnă că ai ajuns la sfârşitul vieţii. Înseamnă că e vremea să-ţi reorientezi viaţa. E vremea să începi din nou, să înveţi din nou, să te dezvolţi mai mult, să-ţi exersezi capacităţile şi credinţa.” (pag. 146) A fost o carte care nu mi-a dat citate motivaționale, ci mi-a dat lecții de viață. Am trăit alături de naratoare, am simțit împreună cu ea procesul prin care a reușit după multe lupte să prindă aripi. Dacă ai simțit uneori că viața este nedreaptă sau că ce ți s-a întâmplat ție nu i s-a mai întâmplat nimănui și nu știi cum vei trece peste, îți recomand să savurezi această carte.
Am auzit de multe ori expresia “Traumele din copilărie mi-a marcat personalitatea”. A fost pe buzele mele de multe ori. Am avut o perioadă în care simțeam că sunt defectă datorită traumelor și ca nu voi mai putea fi niciodată un om normal.
Dar Aurelia Grosu ne demonstrează că se poate. “Am trecut prin văi adânci, prin locuri pustii, sufletul mi-a fost gol şi răvăşit, oamenii m-au dispreţuit şi judecat, dar… bucuria a luat locul tuturor acestor poveri şi acum sunt UN OM ÎNTREG!” (pag. 161) Dacă va avea un final motivator sau povestea va lua o întorsătură în ultimele momente veți afla citind opera. Va merita!