Chiar dacă suntem avertizați de autoare de la început că aceasta este o poveste adevărată, pe parcursul lecturii ne vom întâlni cu diverse personaje, de la balauri, dragoni și spâni la feți-frumoși, surori vitrege și prințese. Depinde de imaginația fiecăruia modul în care îi privește. Dar ce-i cu toate aceste personaje? Ei bine, sunt perspective și variante ale sufletului uman, pentru că așa e lumea aceasta clădită. Din două jumătăți: una bună și luminoasă care-ți poate vindeca sufletul și reda speranța și alta neagră și rea care se hrănește cu slăbiciunile noastre.
Partea bună în această poveste adevărată este că prințesa este educată și nu face compromisuri din empatie sau degeaba. Și îi dau dreptate. Este o poveste ce se mulează perfect pe tiparul actual românesc. Este despre copii fără șanse, copii care își tocesc coatele pe băncile școlii și abia așteaptă să se afirme. Doar pentru a realiza, când își finalizează studiile, că nu li se permite să-și demonstreze capacitățile. Într-o societate coruptă, meschină, care promovează favoritismul și nepotismul și nu dă doi bani pe adevărata valoare, realizează că s-au educat degeaba pentru că tot de la coada vacii trebuie să înceapă. Încă o generație de sacrificiu, care din fericire, nu și-a pierdut determinarea și ambiția. Dacă bunăstarea lor materială și, implicit, sufletească depinde de câțiva ani de șmotru, so be it. O vor face și p-asta. Dar fără să se târască în genunchi. Cam asta mi-a părut ideologia autoarei. O prințesă cu limba ascuțită, conștientă de propria valoare și suficient educată pentru a-și cunoaște drepturile. În orice situație umilă sau disperată te-ar aduce viața, e important să nu uiți că ești om și e dreptul tău să fii tratat ca atare.
Cartea prezintă experiența autoarei, care renunțând la statusuri de absolventă de facultate, veșnică chiriașă sau angajată fără perspective, ia taurul de coarne și hotărâtă să rezolve măcar partea materială a problemei se angajează ca ajutor de ospătar pe un vas de croazieră. Fără experiență, fără să știe în ce se bagă. Pleacă de la zero așa cum au făcut-o mii de absolvenți de facultate pe care societatea românească îi ignoră în legislație și facilități. Nu numai că-i ignoră, le presară și-o mână de țărână în cap.
Experiența este descrisă franc, fără fasoane și fără așteptări. Este vorba de munca brută, de rezistență, de traiul într-un mediu populat cu o varietate de tipologii: de la empatici, la urâcioși, de la sociabili la dușmănoși, de la plăcuți la nesuferiți, de la oameni la măgari, autoarea îi descrie pe fiecare-n parte fără părtinire și fără subiectivism. Deși întâmplările descrise sunt variate, mi s-a părut că autoarea pune accent pe răutate și egoism, pe tendința generalizată a omului, care urmărindu-și scopul, uită să fie om și devine individualist și nepăsător la suferința celorlalți. Atmosfera dintre angajați pe vas este ostilă și prieteniile sincere foarte rare. Fiecare trage pentru el, iar oboseala și stresul își spun cuvântul. În condiții extreme, răutatea găsește prima drumul spre suprafață și este folosită ca mijloc de apărare și protecție.
Este o carte interesantă, plină de peripeții, unele dulci-acrișoare, altele amare, care pune accent pe zbuciumul, frământările interioare și viziunea personajului principal asupra experienței trăite.