„Ciocolata, ca oamenii, e o microstructură extrem de complexă.”
Cum să faci din ciocolată o poveste… sau o artă? Ori, cum ar fi să plasezi ciocolata în centrul sistemului solar, iar personajele să orbiteze în jurul ei precum nişte planete atrase de aroma şi gustul său?
Poftă de ciocolată de Care Santos prezintă poveştile de viaţă a trei femei… din timpuri diferite, dar care le leagă istoria unui singur obiect: o ciocolatieră fină, din porţelan, creată în secolul XVIII pentru o membră a familiei regale din Franţa – Madame Adélaїde.
„Noi, oamenii, ne plictisim de toate, e în firea noastră. De obiecte, de distracţii, de familie, chiar şi de noi înşine. Chiar dacă avem tot ce dorim, chiar dacă ne place viaţa sau ne împărţim zilele cu cel mai bun om din lume. Noi, oamenii, mai devreme sau mai târziu, totdeauna ne plictisim.”
Sara, Aurora şi Marianna – trei poveşti seducătoare şi dulci-amărui din inima Barcelonei cu un numitor comun de bază: pasiunea faţă de ciocolată. Trei personaje fictive care aduc în jurul lor personaje istorice reale.
Iar ciocolatiera? O colecţionară de suflete şi istorii individuale. Un mijloc de a-ţi depăşi propriile limitări şi trasarea destinului personal.
Poftă de ciocolată nu descrie reţeta pentru ciocolata perfectă, şi nici o reţetă despre cum să-ţi trăieşti viaţa… Mai degrabă, ar putea fi un indiciu subtil despre acceptarea aromelor vieţii, care pot fi dulci, sărate, piperate, amare…, dar şi despre asumarea propriilor decizii.
„Orice alegere presupune cincizeci de renunţări! Aşa-i făcută viaţa, exact aşa, din alegeri şi renunţări.”