„Un fiu” de Alejandro Palomas este o poveste frumoasă, cu personaje care te fac să simți fiecare sentiment scris.
Am citit foarte multe recenzii pozitive despre această carte și adevărul este că toate laudele erau meritate. O poveste care se întâmplă într-un timp foarte scurt. Are suficientă adâncime și ramificații pentru a te prinde și a nu te lăsa să ieși din ea până când nu ai terminat-o.
O poveste care te duce în lumea fantastică a lui Guille, personajul principal. Întrebarea despre cum a devenit cine este, care sunt secretele sale și ce se află sub vârful aisbergului reverberează pe tot parcursul poveștii. În carte vom întâlni diferiți naratori de-a lungul întregii lucrări și astfel vom cunoaște tot ce se întâmplă din perspective diferite.
Limbajul copilăresc al băiatului permite să te cufunzi în lumea lui. Când adulții își spun cuvântul, apare ca o formă de reflecție. Analizăm totul împreună cu tatăl, profesorul și psihologul. Ceea ce mi s-a părut cel mai interesant este evoluția tuturor acestor personaje. Alternanța punctelor de vedere este foarte bine gestionată. Te face să-ți dorești să citești capitolul următor pentru a afla ce părere are fiecare personaj despre evoluțiile situației.
Guille este o tandrețe, un copil atât de special și cu care devii sensibil din primele câteva pagini, simți o incertitudine de a ști mai multe, râzi, suferi. Totuși, mai presus de toate îți place să citești ceva atât de frumos. Povestea este spusă într-un mod simplu, dar cu o magie care face ca cartea să rămână în inima ta. Ce pot să mai spun? Poate m-am îndrăgostit de felul în care scrie Alejandro Palomas, scrie din inimă.
Guille este copilul protagonist, care visează să fie Mary Poppins când va crește. Toată lumea din jurul său se îngrijorează de fixarea sa cu acest personaj. Dar nu știu că totul are un motiv și o vom descoperi datorită consilierului său, Maria.
…adevărul, când apare, deseori este doar uşa spre un alt adevăr mai profund, pe care nu l-am bănuit niciodată şi care deseori explică totul.
În ciuda predictibilității timpurii a motivului pentru care se întâmplă totul în carte, tensiunea este maximă până la ultima pagină. Și asta este posibil, deoarece personajul central, băiatul Guille, pătrunde întreaga carte cu acea magie pe care o caută atât de mult și de care se agață disperat. În această carte există multă viață, mult adevăr, multă suferință și multă dragoste. Este o carte care m-a cucerit, pentru că prin simplitatea ei m-a introdus într-o lume plină de sentimente mixte.
O carte pur și simplu frumoasă, care ne amintește de ceea ce este inocența, când am început să credem în magie și în lucrurile simple din viață, chiar dacă viața nu este niciodată simplă.
Autorul își dezbracă sufletul, își expune sentimentele și face ca povestea pe care o citim să ne provoace din interior. Trebuie să fii foarte insensibil pentru a nu te simți „atins” de această poveste. Pe scurt, o descoperire excelentă, foarte emoționantă și o poveste teribil de umană.