Jamie McGuire mi-a deschis apetitul pentru Romance. Acum 5 ani am primit un Kindle și cartea „Beautiful Dissaster” a fost printre primele pe care le-am citit. Mi-a plăcut foarte mult stilul ei și deși unele detalii mi s-au părut puțin forțate (imaturitatea ieșită din tipare a lui Travis), i-am urmărit cu interes foarte poveștile. Nu toate au fost un mare hit pentru mine, unele mi-au plăcut, altele nu prea, însă per ansamblu o consider o autoare care merită urmărită, pentru că are potențial și știe cum să îți capteze atenția.
„Toate Luminițele„ este cea mai recentă carte scrisă de acesta, o carte foooooarte lungă, pe care am parcurs-o destul de greu, cu multe pauze între lecturi. Nu știu de ce nu m-a îndemnat așa mult acțiunea, poate pentru că am citit ceva total diferit față de stilul deja consacrat pe care îl are Jamie. Cert este că un element este păstrat constant: emoția pe care o transmite, fiind covârșitoare.
Catherine și Elliot sunt personajele principale, cu o existență ce se împarte în 2 mari capitole ale cărții: „înainte” și „după”. Am crezut la început că nu o să mă surprindă mult cartea, pentru că mergea pe un tipar deja cunoscut. Cercuri sociale diferite, personalități diferite, însă o mare atracție între cei doi. Lucrurile au început să se miște totuși (greu, dar vizibil) și acțiunea a început să capete un accent cu personalitate ce m-a surprins plăcut. Sunt împreună, viață îi desparte, tot viața îi și aduce înapoi împreună și atunci lucrurile încep să se complice foarte mult. Catherine are foarte multe secrete ce cu greu ies la suprafață iar Elliot își face o misiune în viață de a o avea înapoi pe aleasa inimii sale. „Înainte” și „după” sunt la 5 ani distanță, timp în care cei doi trec prin întâmplări care îi schimbă. Mulțumesc Libris.ro pentru carte.
Diferit în stilul lui Jamie McGuire sunt accentele semi horror, gotice pe care le introduce în carte, accente ce m-au bulversat puțin la început, pentru că nu le vedeam să îi fie caracteristice. Însă am reușit să mă obișnuiesc și tocmai acestea m-au băgat mai mult în acțiune, fiind ceva nou ce mi-am dorit să explorez până la final. Este adevărat, cartea nu este cea mai alertă, însă este originală. Acum dacă stau să mă gândesc, am făcut o eroare că am lăsat pauze între capitole, poate o lectură mai alertă m-ar fi introdus mai repede în acțiune și aș fi înțeles mai bine ceea ce autoarea dorește să transmită.
Per ansamblu, „Toate Luminițele” este o carte hibrid, o carte de test consider eu, pentru că aduce elemente noi, nemaicitite până acum. Povestea de dragoste este încărcată de emoții și de mister, fiind una atipică. Dacă aveți chef de o lectură ușoară, dar și cu iz de mister, atunci o recomand cu căldură. Poate sunteți mai mult spor decât mine 😀