În ultima perioadă de timp, resimt acut nevoia de eseistică de calitate și parcă nu mă prindeau titlurile existente pe rafturile librăriilor. Erau cumva desprinse dintr-o sferă academică extrem de uscată, relativ deja învechită. E dificil să citești eseuri bune și să îți menții atenția focusată, atunci când autorul pare să stea la un prezidiu și să ne țină una dintre prelegerile plicticoase cu care ne „adoarme” sistemul educațional național.
Cu totul altfel am privit lucrurile când m-am apucat de volumul „Romanul, realul și alte eseuri” semnat de Philippe Forest, tradus în 2008 la editura Tact, în colecția Pasaje. Așa se face că editura Tact are o manieră cu totul deosebită de a selecta astfel de titluri, așa că nu am putut trece cu vederea cărțile lor. Regretul meu e că aceste volume într-adevăr de calitate nu sunt pe deplin popularizate, dar acest lucru poate fi corectat în timp. Dar, așa cum promite misiunea enunțată a casei editoriale, aceasta este o editură independentă, care a pornit ca un gest de pur mecenat cu angajament politic progresist și dedicată producerii de discurs critic în științele sociale (filosofie, sociologie, istorie, economie, cinematografie) contemporane. O poziționare mai mult decât potrivită, nu credeți?
Culegerea de eseuri „Romanul, realul și alte eseuri” ( în original Le Roman, le réel, et autres essais, apărută în 2007 la Editura Cécile Défaut, la Nantes) este un studiu analitic al rolului romanului în evoluția socială și filosofică a umanității, aceasta din urmă nu doar a preferat să îl mute într-un colț uitat al rușinii, ci a mers până la blamarea acestui gen literar. Romanul, care de fapt este o realitate dispersată, este privit de Forest drept o categorie indispensabilă de reprezentare a umanității. Eseurile sale sunt centrate pe reîntoarcerea la originile romanului, înțelegerea dimensiunilor reale ale acestuia, dar mai ales a impactului pe care îl are acest tip literar asupra formării opiniei individuale. Deși eseurile lui Forest sunt destul de dificil de digerat (am avut momente în care am recitit pasaje întregi), acesta dezvoltă o rețea amplă de referințe critice și literare extrem de diferite, accesibile și ușor sesizabile. Am apreciat desăvârșita atenție și minuțiozitatea cu care acesta analizează aspectele comparative între lucrările semnate de Roth sau Ōe, dar mai ales cum își plasează roadele muncii într-o anumită nișă filosofico-meditativă, lăsând unele finaluri deschise și unele pasaje echivoci.
Pe de altă parte, Philippe Forest reușește să analizeze atent anumite subiecte universal accesibile: suferința, moartea, viața, trecându-le prin prisma literaturii comparate, făcând referințe pertinente la alter ego-urile autorilor sau la maniera în care aceștia își aduc narațiunea în fața cititorilor. Și dacă ne-am obișnuit până acum să privim pesimist anumite subiecte, iată că Forest reușește să ne arate tezaurul morții pentru formarea romanului, caracterul polivalent al durerii, al dorului, al regretelor.
Romanul este privit atât de multilateral și trecut printr-un adevărat filtru critic, încât atunci când ajungi să termini aceste eseuri, primul gând e să cauți cât mai repede un roman de calitate și să îl savurezi prin intermediul ideilor deja cumulate de Philippe Forest. Încă o chestie extrem de potrivită în acest volum este că autorul nu se degajează de la propria sa responsabilitate în asumarea celor scrise. El își analizează propriile romane, ajungând să explice cititorilor ceea ce aceștia ar trebui să înțeleagă atunci când îi sunt deschise și studieze scrierile.
Mi-a plăcut mult că de sub lupa autorului nu a scăpat și portretul unui cititor mai mult sau mai puțin „dresat”. Da, anume acest cuvânt mi-a atras atenția, deoarece suntem preponderent victimele spectacolului regizat, suntem generația tehnologiilor care ne privează de aptitudini analitice și de sensibilitate. Iată premoniția lui Forest în acest sens: „În curând nu va mai fi loc, pe piața editorială și pe cea a televiziunii, decât pentru exotice și găunoase povești pentru copii cu happy-end-uri siropoase”.
În ansamblu, scriitura lui Forest are menirea să învie dur ficțiunea de calitate care ia forma romanului. Vorbim despre o critică atentă, dar incisivă, care reușește să ofere răspuns unor întrebări primordiale: Unde se află acum romanul? Ce este romanul și până când vom mai citi romane? Avem sau nu nevoie de roman?
Mi se părea că a scrie despre astfel de cărți e o misiune dificilă, cu toate acestea mi-o asum și vreau să menționez că la finalul lecturii am obținut o serie de recomandări de carte, am descoperit perspectivele de impact ale romanului și am perceput importanța indubitabilă a unei ficțiuni de calitate.
P.S. Aveți răbdare cu această carte. Când spun asta mă refer la posibilitatea de a o abandona. Da, am avut acest sentiment de greutate în citire, dar dacă depășești acest element ajungi să ai parte de o lectură de impact și valoare. Cui o recomand? Oricărui cititor versat. Fie că ești elev înainte de bacalaureat, student sau profesor, prezentul volum îți va satisface nevoia de cunoaștere și îți va lărgi orizontul cunoașterii în materie de critică și analiză literară.
Alte recenzii de la Philippe Forest:
