Din pământ am fost modelați, în pământ cu toții ne întoarcem.
Mihai C. Constantinescu construiește pe parcursul a mai puțin de 100 de pagini trei universuri existențiale, aparținând unor personaje masculine, al căror drum este pavat cu o mulțime de obstacole și de trăiri puternice. Astfel, volumul său, intitulat Trei vieți, redă, practic, o radiografie a unor comportamente destul de des întâlnite în societatea contemporană.
Dacă ajutorul este lucrul pe care îl cauți atunci ai venit în locul potrivit. Toți cei care vin aici caută ajutor. Eu vă răspund tuturor la fel, căci problemele din lumea voastră profană nu au decât o singură rezolvare. Ajutorul nu va fi găsit cerșind. Asumă-ți vina, realizează-ți faptele, iartă și vei fi iertat, iar ajutorul ți-l vei fi descătușat singur…
Ceea ce leagă destinele celor trei personaje ce aparent nu au nicio legătură unul cu celălalt este tocmai invocarea divinității, a elementelor religioase care îi însoțesc până la final și care se agață de aceștia ca niște lanțuri.
Se apropie ușor de ea, traversând o lume vidă, dar nu o putu atinge. Nu se mai mișcă, dar cu cât se zbătea mai mult, cu atât creatura se îndepărta și ea mai mult. Se chinui să-i analizeze fața. Era neclară, însă frumoasă. Chiar dacă David era orbit de lumina puternică, provenită dinspre creatură. Era vorba de ceva metafizic, căci în ciuda faptului că își vedea mâinile și picioarele, în fine, tot trupul, nu mai simțea nimic. Era ușor ca un fulg de nea.
Astfel, facem cunoștință încă de la început cu David, un om ce se lovește de prejudecățile oamenilor din cauza legăturilor pe care le-a avut și pe care încă le mai are cu anumite persoane. Cuvântul ce caracterizează povestea sa este conștiință. Mergând mai departe, îl cunoaștem pe Abraham, un tânăr roșcat, zvelt, a cărui poveste, caracterizată de cuvântul trecut, se desfășoară la bordul unei nave. Ultimul protagonist este Andrei, caracterizat de sentimente paterne, al cărui destin capătă alte valențe în Bucureștiul actual.
Alerga, simultan, spre o viață nouă, dar și spre o moarte aproape sigură. Alerga spre exil, dar și spre libertate.
Așadar, Mihai C. Constantinescu reușește să pună cap la cap trei fire narative pline de trăiri, de sentimente complexe, pline de tensiune, care ne fac astfel să devenim spectatorii unor lecții de viață.