Se zice că esențele tari se țin în sticluțe mici. Ei bine, îmi permit să folosesc această expresie (devenită deja clișeică), cu referire la acest roman. Deși are puține pagini și se citește rapid, încărcătura emoțională care îți este transmisă – este colosală. O carte pe care o citești într-o zi. Și nu este vorba doar de volumul mic, meritul esențial este jucat aici de scriitura autorului.
Protagonistul acestui roman este Guille, un copil deosebit, puțin ciudat, restras. Trăiește doar cu tatăl, deoarece mama – stewardesă este plecată la muncă în Dubai. Deși pare a fi un copil foarte fericit, totuși este retras și fiind în școală nouă are doar o singură prietenă. Trăiește în lumea lui, în aparență fericit, dar izolat de restul clasei. Însă, interesul dirigintei față de el sporește în ziua în care la întrebarea “ce vrei să fii când ai să te faci mare?” răspunde că vrea să fie Mary Poppins; nu “ca” Marry Poppins, ci ea însăși. Sonia cere sprijinul Mariei, consilierul școlii, pentru a o ajuta să descopere ce se ascunde sub acea fațadă a fericirii lui Guille, fericire care pare a fi doar vârful aisbergului.
Cred că Guille pe care-l vedem este piesa unui puzzle și că în spatele acelei fericiri există un… mister. Un puț din care probabil că ne cere să-l scoatem.
Istoria este atât de intensă și fiecare pagină îți revelează ceva nou. Ești tot mai curios să urmezi acest vârtej de emoții și trăiri. Ești în căutarea acelui apogeu al poveștii și el nu întârzie să apără. Și dacă cu fiecare pagină emoțiile te cuprind, iar imaginile se perindă ca printr-un caleidoscop colorat, deznodământul te va impresiona și mai mult.
Palomas scrie într-un stil ușor, cursiv și în acelaș timp te invită la meditații din primele rânduri. Este o istorie care te ține în priză de la prima pagină și nu o lași până nu ajungi la final.
Considerat a fi “noul Micul Prinț” acest roman îți va demonstra că avem de învățat multe de la copii. Părinții de multe ori își tratează copiii drept ființe prea fragile sau nepregătite pentru a suporta o dramă care poate apărea în familiile lor. Însă, de multe ori părinții descoperă că copiii le sunt superiori prin ușurința acceptării, flexibilitate și adaptare.
… părinți cu prea multe probleme pentru a o scoate la capăt, prea preocupați de viața de zi cu zi și de a găsi soluții pentru problemele cotidiene, încât nu mai pot să duc în spinare și alte greutăți.
Dacă e să mergem mai departe avem multe de învățat de la copii și în felul în care ei percep viața, cum se adaptează și fac față schimbărilor, dar și modul de a privi fiecare zi ca pe un nou început. Știm cu toții că copiii uită relativ ușor tristețile și supărările acumulate. Așa cum în fiecare zi soarele răsare așa și zâmbetul pe chipul copiilor apare zilnic.
Si deși romanul nu este despre fericire, este totuși despre optimism. Este o carte despre durere și speranță. Este o luptă continuă cu o realitate sumbră, dar și necesitatea acceptării acesteia. Mi-a plăcut enorm și o recomand cu drag tuturor.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Alejandro Palomas:
