Marin Preda e un scriitor român, de talie internațională, pe care îl admir pentru tot ce a făcut și ce a lăsat posterității, în ciuda crudei sorţi purtată pe umeri. Și totuși mereu cu o poziție dreaptă. Îl citesc și recitesc, de aceea îți las cinci opere de căpătâi care trebuie să existe în biblioteca ta.
1. Viața ca o pradă
Despre operă, însuși autorul notează: „eu nu vreau sa povestesc aici amintiri, ci doar lucruri pe care le contemplu si azi cu un sentiment de neliniste ca s-ar fi putut totuși sa nu aibă loc, si atunci nici lumina care le însoțește azi in amintire sa nu fi existat. „
2. Moromeții
Eu una, în liceu, m-am îndrăgostit de acest imens roman. Un stil aparte de a așeza cuvintele, de trimiteri și notări. Marin Preda prezintă imaginea în ansamblu a unei lumi, a realității din secolul XX. A conturat o lume exact așa cum a fost, prin ochii lui Ilie Moromete, tipologia țăranului aflat mereu în conflict cu autoritățile, dar și atitudinea sa față de viața de familie.
3. Delirul
Un alt roman scris de Marin Preda pe care l-am citit cu sufletul la gură. O sumedenie de detalii, toate atent selectate, care conturează lumea în care a trăit scriitorul, care din nefericire a lăsat amprente greu de suportat asupra lui.
4. Marele singuratic
”Roman autobiografic? Întrebat, prozatorul evita să dea un răspuns. Un roman, oricum, în care eroii din Moromeții își dau, parcă, o întâlnire de adio într-un epilog în care au loc iubiri profunde și nefericite, gelozii și crime dostoievskiene, comentarii morale acute și pertinente și analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul și stilul în care Preda a excelat totdeauna…“ – Eugen Simion
5. Cel mai iubit dintre pământeni
Și acum îmi aduc perfect aminte de momentul în care am citit acest roman și de prima frază: „Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii îl fac inspaimantator.” Bineînțeles, după titlu, ne așteptam cu toții la o poveste fericită, dar se pare că Marin Preda a dorit să sublinieze alte aspecte. O viață de om trăită după alte reguli, excluzându-le pe cele naturale.
si jurnalul sau merita citit si apoi combinat cu jurnalele lui Eliade , Liiceanu si Mihail Sebastian