Snooker-ul este sportul meu preferat, un sport nobil și de strategie. Poate unii îl consideră plictisitor, dar eu trebuie să îi contrazic vehement. Urmăresc cu fidelitate acest sport de aproape 15 ani și mă bucur atunci când văd cum îi crește popularitatea, cum din ce în ce mai mulți oameni sunt fascinați de acest fenomen și îl urmăresc sau practică. Idolul meu este Ronnie O’Sullivan, însă asta nu înseamnă că nu urmăresc și alți jucători din circuit, fie ei activi sau nu.
On nume răsunător în snooker este Stephen Hendry, campionul mondial suprem, cu 7 titluri câștigate. Unii spun că el este cel mai bun jucător din toate timpurile, eu nu sunt de acord, dar nici nu mă agit foarte mult să demonstrez contrariul. Fiecare are gusturile sale și își creionează preferințele după cum dorește. Am fost însă foarte curioasă să îi citesc biografia lui Hendry, mai ales că eu mereu l-am urmărit prin prisma relației sale zbuciumate cu Ronnie. Deși s-a retras în 2012, a rămas comentatorul celor de la BBC și nu se dezlipește de sportul care i-a adus faima.
În cartea „Stephen Hendry – Eu și masa” intrăm în mintea acestuia și aflăm clar momentele marcante dar și detalii personale pe care nu le-a împărtășit până acum. Așa cum am spus mai sus, nu l-am urmărit pe Hendry, dar parcă mereu am consider că este puțin răutăcios în relația cu Ronnie și de fiecare dată s-a considerat superior, poate și pentru că se simțea amenințat de un jucător mult mai tânăr decât el. Ce credeți? Nu m-am înșelat, dar evident, este om, cu sentimentele și îndoielile sale. O bună perioada de timp a dominat snooker-ul, fiind un tânăr care venea să curme supremația greilor din sport, celor precum Steve Davis sau Ray Reardon. Dar acum, practic istoria se repetă și Hendry se vede amenințat și poziția sa se clatină. Am aprecia sinceritatea lui și modul în care și-a expus punctul de vedere. Mi-a plăcut că nu i-a fost frică să dezvăluie detalii personale și sunt convinsă că acestea au fost sincere, pentru că nu a ezitat să se auto- proclame personajul negativ, dacă așa a fost situația reală. Știți de obicei cum sunt aceste cărți… Personajul care povestește se apără sau încearcă să se scuze, însă aici nu a fost așa… A greșit, a avut multe realizări pe plan profesional și atunci când a consider că este timpul să se retragă, a făcut-o. Acum urmărește din scaunul de comentator lumea dinamică al acestui sport și consideră că este acasă. Nu exclude să se întoarcă în calitate de jucător, măcar să mai simtă o dată emoțiile competiției.
O carte sinceră și ușor de citit, despre un sport care mă fascinează, cu tot felul de insights și informații extrem de interesante pe care le-am citit cu maxim de interes. Recomand mai ales iubitorilor de snooker, dar și celor care vor să afle cât mai multe despre istoria acestui sport frumos.