Cititor înfocat al marilor clasici, m-am gândit să mă abat un pic din lectura obişnuită şi să poposesc şi eu, asemeni altor cititori, pe tărâmurile fantasy. Pentru această schimbare majoră, am ales o carte apărută prin intermediul Editurii Corint Junior, şi anume, “Arena 13”, primul volum dintr-o serie cu acelaşi nume, a autorului Joseph Delaney.
Joseph Delaney este un autor englez de cărţi fantasy şi science fiction, născut la 25 iulie 1965. Pe piaţa de carte românească s-a făcut remarcat odată cu apariţia seriei fantasy „Cărţile vraciului”, serie ce în prezent conţine 13 volume: Ucenicul Vraciului, Blestemul Vraciului, Secretul Vraciului, Bătălia Vraciului, Greşeala Vraciului, Sacrificiul Vraciului, Coşmarul Vraciului, Destinul Vraciului, Aliata Vraciului: Eu sunt Grimalkin, Sângele Vraciului, Povestea Târâtorului, Aliata Vraciului: Eu sunt Alice, Cartea a treisprezecea; şi alte trei volumele aditionale: Amintirile Vraciului, Poveştile Vraciului: Vrăjitoarele, Bestiarul Vraciului.
Prin intermediul „Arenei 13”, Jospeh Delaney m-a trimis în mod sigur, nu numai într-o lume distopică plină de magie ci şi, printr-o incursiune a trecutului. Am păşit brusc în marile arene romane cu lupte între gladiatori, în legende desprinse parcă din lumea vikingilor şi mai ales, am păşit într-o lume a oamenilor lipsită de tehnologie, încastrată în mit, legendă şi frică de necunoscut.
Când spun „Arena 13”, mă gândesc la un glob de cristal în interiorul căruia se află un ţinut numit Midgard, ţinut terorizat de o creatură malefică, un djinn, numit Hob şi de ai săi slujitori, Ciucurii. Marele oraş din ţinutul Midgar este Gindeen cunoscut pentru marea Arenă 13, arenă unde cei mai buni luptători se înfruntă până ce prima picătură de sânge este vărsată şi rareori până la moarte.
În ciuda aerului de anticitate şi primitivism, inspirat de apariţia creaturii Hob şi a luptelor de arenă, lacii (prescurtare de la simulacri), ne inspiră totodată, tehnologie şi evoluţie, dat fiind faptul că sunt nişte creaturii din carne şi oase asemeni oamenilor, singura diferenţă fiind aceea că nu au conştiinţă. Lacii sunt un fel de „gărzi de corp” ai luptătorilor de arenă. Un luptător comunică cu lacul său prin intermediul unui limbaj Nym, iar pentru a înlătura un lac este îndeajuns să-i introduci un pumnal în doza jugulară pe care fiecare lac o are şi întreg sistemul nervos i se opreşte; pentru a-l reînsufleţi este îndeajuns pentru a scoate pumnalul şi a rosti o wurde, un limbaj special.
Marele vis a lui Leif este de a ajunge un mare luptător în Arena 13. La doar cincisprezece ani, paşii îl poartă tot mai aproape de marele său vis. Câştigând un bilet ce îi permite să fie antrenat de către cei mai buni maeştri ai arenelor, Leif îşi părăseşte locul natal, Mypocine, şi porneşte spre Gindeen pentru a-i cere marelui Tyron să-i fie maestru şi ghid în învăţarea luptelor de arenă. Dar visul său nu este doar de a ajunge un simplu luptător în arenă, ci cel mai bun luptător din Arena 13, pentru a putea să răzbune moartea părinţilor săi şi să pună capăt terorii lui Hob.
Va reuşi sau nu Leif să devină marele luptător din Arena 13 şi mai ales, cum şi dacă va reuşi să-l învingă pe marele Hob, asta va rămâne ascuns în paginile romanului „Arena 13”.
Trebuie să recunosc că deşi nu am mai citit ficţiune, Arena 13 m-a prins în mrejele ei şi nu am putut lăsa cartea din mână până nu am ajuns la ultima pagină. Joseph Delaney a reuşit să creeze o lume unde iubitorii poveştilor cu gladiatori, iubitorii de fantastic şi fanii poveştilor distopice pot să se unească în „clubul Delaney” şi e posibil să mai atragă şi alţi iubitori ai literaturii clasice.
Alte recenzii de la Joseph Delaney:
