De-a lungul timpului au existat nenumărate încercări de ecranizare ale capodoperelor, dar și a romanelor mai puțin celebre. Unele transpuneri au fost reușite, însă unele dintre ele s-au dovedit a fi un veritabil fiasco.
Dar nu despre acest aspect doresc să vă vorbesc, ci despre carte versus film. Cum preferați? Cartea sau filmul? Foșnetul filelor sau luciul peliculei? Parfumul literelor vărsate într-un amplu avânt parnasiac sau strălucirea etalării?
Cartea versus filmul poate fi, în anumite ipostaze, voluntare sau involuntare, imaginație versus concret, când o anumită viziune cineastă, a unui regizor capabil sau mai puțin capabil, va imprima propria imaginație și propria interpretare asupra a ceea ce a vrut să spună scriitorul.
Nu de puține ori viziunea cineastă și cea scriitoricească nu au coincis în totalitate, ba mai mult de atât, adeseori s-au dovedit a fi două drumuri paralele.
Este evident că transmiterea legăturii sinestezice, prin care scriitorul sau cineastul face legătura dintre el și public, să fie una artificială, încercând cumva să stârnească imaginația, contopind publicul cu personajele și simțirile înfățișate.
Totuși, cinematografia, cu mici excepții, nu lasă prea mult loc răspântiilor interpretative, sensului și mesajului, alegând mai mereu calea concisă.
Cartea și filmul sunt două entități, aparent distincte, care adeseori se întrepătrund, fiecare cu minusul și plusul său, cu lumina, clarobscurul și bezna sa. Întrepătrunderea dintre cele două entități, dincolo de cei doi piloni primordiali, Cauza și Efectul, se face adeseori într-un mod lipsit de armonie, în special atunci când cineastul încearcă să spună mai mult decât deja a făcut-o scriitorul, alipind capodoperei anumite cocoloașe ce strică aspectul festinului literar.
Inocularea gloduroasă, cauzată de nejustificatul zel al anumitor cineaști, mi-se pare inacceptabilă, neomogenă.
În general, între carte și film trebuie să existe un anumit pact, un iz de boemă contopire în care cele două entități se ajută reciproc pentru delectarea publicului.
Tocmai de aceea mă simt nevoit să repet întrebarea. Cum preferați, cartea sau filmul? Din această întrebare se mai nasc câteva întrebări. Dacă mai întâi ai văzut filmul și de abia după aceea te apuci să citești cartea, mai reușește aceasta să te captiveze cu adevărat? Oare nu cumva deja asociezi chipul personajului principal cu cel al actorului X? Te poate convinge un film să citești și cartea? Dar invers? Ce îți stârnește mai mult imaginația, cartea sau filmul?
Însă dincolo de toate, nu uitați să citiți, pentru că lectura este sinonimă cu înfrumusețarea sufletului.
Să aveți spor!
Buna,
Personal prefer cartea, insa sunt situatii in care vreau sa vad si filmul dupa ce am citit cartea. Intr-adevar, de multe ori filmul nu atinge nici 50% firul narativ al cartii si sare peste multe etape, insa vreau sa vad cum au imaginat altii actiunea cartii, chit ca de cele mai multe ori sunt dezamagita de film. De aceea prefer sa citesc cartea prima data. Daca apuc sa vad filmul inainte nu cred ca ma mai trage inima sa citesc cartea.
Cartea 🙂 cu sguranta. Insa daca mi-a placut foarte
mult si exista ecranizarea atunci voi cauta filmul. Ca regula: nu imediat dupa lectura. Prefer sa treaca ceva timp intre 🙂