La școala din Poiană, profesorul de literatură română e învinuit de noile autorități de schimbarea portretului lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simulacru de proces, Mihai Ulmu, „dușmanul poporului”, ajunge în gulag.
Maria Răzeșu, fosta lui eleva din anul IV de liceu, îl ajută să evadeze, dar și să-și dea seama de dragostea lor.
O săptămână le-a trebuit soldaților ca să-i găsească. șapte zile au fost de ajuns ca Mihai și Măria să se regăsească. Nestrivită de calvarul gulag-ului, dragostea răzbate prin piatră ca o iarbă cerească. Răzbate, șoptindu-ne că marile iubiri nu încap în temniță niciunde și nicicând.
Bestseller în Romania și Republica Moldova cu peste 50,000 de exemplare vândute
Peste 500 mii de împrumuturi în biblioteci
Roman tradus în șapte limbi
Recenzii
„Nicolae Dabija găsește uneltele literare potrivite ca să poată schimba bezna în lumină. Scenele sunt foarte expresive. Romanul este o carte a îndrăznelii celei mai nobile, a luptei duse contra tuturor nedreptăților lumii. Autorul ne învață cum să înfruntăm legile forțelor brune sau roșii și cum să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când suntem îngenuncheați.”
- Jean-Paul Gavard-Perret, poet și critic literar francez
„Prin acest strălucit debut ca romancier Nicolae Dabija se dovedește a fi un scriitor total și un model uman. Traducerea acestei cărți în limbi de circulație internațională l-ar aduce, după opinia noastră, în apropierea unui binemeritat Premiu Nobel, ceea ce ar fi o mândrie națională și o dovadă că literatura română nu vine cu firimituri la masa marilor literaturi ale lumii.”
- Tudor Nedelcea, editor și istoric literar român
Despre autor Nicolae Dabija este un poet, eseist și istoric literar din Republica Moldova. Autor a peste 80 de volume de poezii, eseuri și publicistică (unele traduse și publicate în SUA, Brazilia, Franța, Italia, Federația Rusă ș.a.). Revista americană de poezie Cold Mountain Review îl numește pe Nicolae Dabija unul dintre cei mai de seamă poeți ai lumii. Laureat al Premiului pentru Poezie la Conferința Tinerilor Scriitori din URSS (1975), Premiul Național al Republicii Moldova (1988, 2011), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995), Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste, Italia (2014) ș.a.
Fragment din cartea: Temă Pentru Acasă - Nicolae Dabija
În vara anului 2007 am murit. Era luna când împlineam 59 de ani. Căzusem de pe o stâncă din preajma mănăstirii Țipova de lângă râul Nistru. Și atunci, în acele clipe dintre viață și moarte, iar mai exact, dintre moarte și viața, mi s-a arătat această carte: mai întâi am văzut-o − toată! – în câteva fracțiuni de secundă, apoi, pe măsură ce trecea timp, aceasta mi se dezvăluia fila cu filă, fraza cu frază, cuvânt cu cuvânt, în toată dimensiunea ei.
În acele clipe de la fundul prăpastiei am văzut, ca în lumina unui reflector, niște bărbați, femei și copii adunați în preajma mea, ca să mă încurajeze, ca să mă susțină, ca să-mi întindă mâna și să mă ridice din beznă în care mă prăbușisem: erau ființe necunoscute, care au revenit ulterior, la fel de vag, și-n sala de operații, și pe pat de convalescență, să-mi povestească, dar nu în cuvinte, ci mai degrabă cu ajutorul unor imagini, narațiunea care urmează.
Ea mi s-a arătat într-un fel ca o amintire din viața altcuiva, ca o developare a unor evenimente ce au avut loc cu mult înainte de nașterea mea, ca o răzbunare, ca o îndeplinire a unor obligații.
Scrierea cărții le-o datorez acelor necunoscuți care m-au readus la viață.
Ea este a lor.
Eu n-am făcut decât să aștern pe file ceea ce mi-au relatat ei.
Autorul