Superstar - FORMAT PDF

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick și Morty, se pregăteau să iasă în grădina bunicilor. Era o primăvară târzie. Rick a deschis ușa cu zăvorul. Bunicul zicea că acel zăvor avea peste 100 de ani.
Citește tot rezumatul cărții Superstar... Când Rick a deschis ușa alături de Morty, ambii copii au surâs. Era o fericire inexplicabilă. S-au jucat, au căzut, s-au certat, au copilărit. Era cam 8 jumătate. Copiii erau puțin răniți, murdari. Peste 70 de ani, bărbați acum, erau despărțiți. Și-au amintit acele timpuri. Câteva lacrimi s-au prelins pe fața lor. Și-au amintit unul de altul. – Ștefan Caraman Jr. (10 ani) Fragment din romanul Superstar de Ștefan Caraman " Ea desprinse scoica împreună cu șuviță roșie de păr. Era lungă, lungă, așa că îi înconjura gâtul cu ea. Acum el purta la gât un medalion unic din aur. din momentul acela se simți ușor. Sau puternic. Sau unic. Se simțea un semizeu. Seara, o coloană ciudată se îndreptă către centrul orașului Sulina. Ulise, două zeițe, trei marinari greci, Zeus și o sirenă. țineau în mâini sacoșe în care erau înghesuite elementele de decor: pânza pe care era desenată marea furioasă lovindu-se de stânci, funia cu care trebuia legat Ulise de catarg, sandale și pă-gini rătăcite cu replici. Vili cara pe un umăr catargul navei, iar pe celălalt chiar nava (patru șipci din brad, ușor mucegăite, de dimensiuni diferite). Publicul aștepta cuminte pe scaune. Localnici, turiști, călători, spiritul piratului înmormântat cu mai bine de un secol înainte în cimitirul cosmopo-lit al orașului, un stol de porumbei, pești. în față, scena improvizată ascunsă de o perdea grea, neagră. în spatele perdelei, zgomot. Spectatorii ascultau absenți fragmentele care treceau de zidul textil.[...] Apoi liniștea. Cortina se ridică greoi, cu zgomot. Dincolo de ea, un colț de Mare Mediterană, pictată prost. Iar dincolo de mare, o adunătură de personaje mitice, înfruntând furtuna și istoria. Ulise ruga soldații lui să-și înfunde urechile cu ceară. Iar după aceea fu legat de catarg. O muzică ciudată răzbătu până în public, care se înfiora ca la comanda unui dirijor. Marea vuia, stelele pâlpâiau complice. La câțiva metri, în dreapta falezei unde se juca spectacolul, Dunărea se opri. Farul din larg fu înghițit de întuneric. Câinii Sulinei, altfel pașnici, începură să urle în cor. Urletul lor sună ca o muzică, precum o simfonie neterminată. Totul cântă la Sulina. " Citește mai puțin...