De ce femeile se simt vinovate dacă își alocă timp doar pentru ele, pe când bărbații se ocupă de ei fără să aibă vreo remușcare? De ce femeile simt nevoia să se lamenteze și să rezolve un conflict prin dialog, în timp ce bărbații îl rezolvă rapid în forul lor interior? De ce femeile au, mai degrabă, tendința să se întristeze, iar bărbații, să se înfurie? De ce bărbaților le place încă să se joace, în timp ce femeile renunță la joc foarte devreme? De ce bărbații vor să vadă lumea, pe când femeile vor să o simtă? Ce este specific bărbaților? Dar femeilor? Combătând ideea conform căreia bărbații și femeile sunt egali, psihologul Pilar Sordo afirmă în această carte ca bărbații și femeile sunt complet diferiți.
Grație acestei viziuni – care presupune necesitatea de a accepta condiția noastră de bărbați sau de femei cu toate implicațiile ce decurg de aici –, este posibilă evitarea competiției care s-a instaurat și se dezvoltă progresiv între sexe și care a dus la o vizibilă masculinizare a femeii. Cartea invită la echilibru și complementaritate între laturile masculină și feminină care există în fiecare dintre noi, oferindu-ne o serie de sugestii practice, menite să ne conducă la obținerea autonomiei de care avem nevoie pentru atingerea echilibrului psihic și a plenitudinii. Fragment din volum: “De obicei, bărbatul identifică o cauză a fericirii sau a nefericirii sale în obstacolele pe care le întâlnește de-a lungul drumului pe care îl parcurge spre atingerea țelurilor sale. La rândul său, femeia consideră că ceilalți sunt responsabili de fericirea sau de nefericirea sa. La fel stau lucrurile și cu dorința sexuală; femeile au senzația că această dorință nu le aparține, ci că este deșteptată de celălalt care - dacă știe ce face - o poate determina să se bucure. Dacă acest lucru nu se întâmplă, nu ea, ci celălalt este de vină. Dorința sexuală nu „se ivește", nu „vine" și nu „sosește". Iată cele trei exprimări folosite cel mai frecvent de femeile pe care le-am studiat. Ele vorbesc despre dorința sexuală ca despre ceva în întregime exterior, care nu are nimic de-a face cu ele și pe care ele nu îl pot genera decât cu mare dificultate. Aflați, doamnelor, că dorința sexuală există și la femei, că este în natura noastră și că este plăcut să experimentezi o astfel de dorință, dar că atâta vreme cât nu ne asumam dorința, este complicat să dezvoltăm și să trăim o sexualitate mătură, bazată pe responsabilitate. Adesea, atunci când tatăl își dă seama că fiica lui și-a început viața sexuală, este tentat să arunce vina pe partenerul, pe prietenul său pe amicul fetei. Acest lucru se întâmplă deoarece pentru tati este greu să și-o imagineze pe micuța lor, pe fetița lor, excitată sexual. Într-o familie credincioasă, ar trebui să fie mai ușor să li se spună tinerilor să-și înceapă viața sexuală mai târziu: acestora ar trebui să li se spună direct și clar „să se abțină", adică să aibă voința să aștepte până în momentul în care vor fi cu adevărat gata pentru nouă și fericită etapă din viața lor. O mai mare maturitate este garanția unei relații mai sigure. Așteptarea acestui moment ar trebui să li se ceară și băieților, și fetelor deopotrivă."
