Umbrele serii se lăsă peste piața Obor. A mai trecut o vară, nu s-a schimbat nimic. Aerul devine valurit și prea dens, mă simt ca într-un acvariu, dincolo de pereții lui de sticlă, se vede undeva, departe, orașul.
Ne cresc la toți branhii și respiram ca peștii, bule mari cu cuvintele pe care le rostim se ridică leneș la suprafață. Ne vom adapta, vom supraviețui. Nea Ștefan e la a șasea bere, se uită cu jind la a șaptea.
