Cu fiecare nou volum de poezii, sensibilă scriitoare Ana Maria Barbu devine tot mai rafinată și profundă, înclinată spre stări sufletești ce ajung până la meditații asupra trecerii timpului și apropierii ineluctabile a sfârșitului vieții, a trecerii în eternitate, deși zvâcnirile etniene ale vieții persistă încăpățânate.
Noul volum, intitulat Apusuri și semne și apărut în condiții grafice excepționale la Libris Editorial din Brașov, scris în mare parte în stilul dialogului interiorizant sau cu șinele, se bazează pe două motive literare importante, pe două contraforturi poetico-literare fascinante, toamna și florile. - Iulian Cătălui, membru al Uniunii Scriitorilor din România Aparițiile editoriale inteligent ritmate ale poetei Ana Măria Barbu nu denotă grabă; stringentă, da, a unei sensibilități vii care se cere exprimată și căreia îi stă bine în cuvinte încărtuite. Și mai este ceva: cartea această primăvăratică este de acum un pas nu înspre operă, ci înăuntrul ei. - Mircea Doreanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România Fragment din volumul de poezii "Apusuri și semne" de Ana Măria Barbu: "Ploaie de primăvară Ploaia bucură văzduhul, Îl binecuvântează în dărnicia ei Deschide porțile grele ale norilor, cade Continuu în ropote vii, atinge pământul, Ființele dragi și pe ceilalți Îi înfrumusețează laolaltă. Pe toți ne bucură copilărește, Când ne contopim în apă vie, Ca într-o iubire adevărată. Unii o privesc din fereastră și se gândesc la recolte. Noi care o iubim cu iubire vinovată și nevinovată Ne scufundăm în ea ca într-o sărbătoare, Cerească și visata îmbrățișare mereu chemată. Când se stinge ploaia se stinge ca o stea De prea departe."
