In lume nu-s mai multe Romanii - FORMAT PDF

Guvernul României și alianța din care provine și-au dovedit de atâtea ori fascinația pentru selecția negativă, încât nu mai poți nici măcar să te revolți. Ilie Mario Rafael e doar un nume din dosarul pe care scrie cu litere mari «Cultura sfidării».
Citește tot rezumatul cărții In lume nu-s mai multe Romanii... De ce-l numește premierul într-o asemenea funcție? Pentru că poate. Codrin Ștefănescu a lămurit deja dilemele pricinuite oamenilor onești de abuzurile puterii PSD. «Pentru că putem» e, din acest punct de vedere, o lozincă mult mai aproape de natura adevărată a partidului decât «Îndrăznește să crezi». «Pentru că putem» e o sinteză a bunului-plac și a disprețului pentru lege, pentru normalitate și pentru respirația europeană a țării. De ce păstrați penali în funcții publice? Pentru că putem. De ce numiți în funcția de secretar general al guvernului un om trimis în judecată pentru trafic de influență, constituirea unui grup infracțional organizat și fals în declarații în formă continuată? Pentru că putem. De ce numiți în funcția de consilier personal al premierului un condamnat la opt ani cu executare? Pentru că putem. De ce numiți ca ministru al tineretului și sportului o tânără specializată în campanii publicitare pentru spirtoasele familiei? Pentru că putem. De ce numiți că premier un om incapabil să se exprime cursiv în propria sa limbă și cu atât mai puțin într-o alta? Pentru că putem. De ce forțați ordonanțe care să-i scape pe mării vinovați din PSD de pușcărie? Pentru că putem. De ce vă bateți joc de oameni și de țară? Pentru că putem. Și pot. Chiar pot. Fără să-i intereseze cum ne privește Occidentul, fără să se gândească la altceva decât la propria lor piele, fără urmă de considerație pentru naivii și disperații care le-au luat de bune promisiunile și i-au adus la putere. – Radu Paraschivescu Fragment din volumul "În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi)" de Radu Paraschivescu: "Diverși impostori își fabrică diplome și parafe, își cumpără halate și pe urmă se angajează ca medici în spitale importante din București și din țară. Guvernul are în componență analfabeți, plagiatori și sfertodocți, iar camerele Parlamentului sunt conduse de condamnați penal. Numărul celor care pleacă din țară sătui de minciună, sărăcie, abuz, nepăsare, corupție și neglijența criminală depășește cinci milioane și transforma România în țară cu cea mai mare populație emigrată pe timp de pace din întreaga lume. Înaintea României se găsește doar Siria, devastată de un război civil înfricoșător. Un premiu național de poezie este transferat dinspre câștigător spre al doilea clasat întrucât câștigătorul nu poate fi de față la premiere — festivitatea se desfășoară la sute bune de kilometri de locul unde poetul, în vârstă de optzeci de ani, e bolnav și țintuit la pat. Al doilea clasat, cu o stare medicală incomparabil mai bună, se deplasează la locul faptei, ridică premiul și mulțumește juriului. Un deputat cu cvasistudii de cvasidrept confundă protestul cu greva și-i amenință cu închisoarea pe magistrații care protestează împotriva unei ordonanțe de urgență care le pune gâtul în jugul partidului aflat la putere și le suprimă independența decizională. Analfabetismul funcțional depășește 40%, ceea ce trimite România la coada țărilor membre ale Uniunii Europene (și) la acest criteriu. Fostul procuror-șef al României e șicanat, jignit și linsat politic de compatrioții din partidul aflat la putere când candidează la șefia Parchetului European. Cei care se comportă așa sunt aceiași care deplâng atitudinile antiromânești ale europarlamentarilor care divulgă pe scena europeană abuzurile guvernului român. Operațiunea de obstrucționare a candidatului e desfășurată de un partid plin de inși „mândri că sunt români" și are loc exact când România se afia la conducerea rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Așa cum observă doi gânditori români într-o conferință ținută sub cupola Ateneului Român, contraselecția politică și morală are câștig de cauză în dauna modelelor iradiante ale binelui. Un senator constată că „pe vremea tehnocraților se făceau șase ore de la Caransebeș la București, pe când acum, datorită creșterii economice, se fac opt, fiindcă sunt mai multe camioane pe drum". Spitalizarea reprezintă supărător de frecvent scurtătură spre infecție și deces. Ministrul muncii devine șomer.   Din aceste motive și din alte câteva zeci, „în lume nu-s mai multe Românii". Măcar atât." Citește mai puțin...