Sub forma unor metafore extrem de puternice, precum legea absurdă a orbirii tuturor celor suspectați că ar avea darul deochiului sau construirea, în palimpsest, a Hagiei Sofia peste vechea biserică creștină, Kadare spune povestea unei lumi pline de cruzime, dar și de farmecul specific al tărâmurilor atât de încercate, încât istoria lor pare să țină de ordinul miticului și fantasticului.
Parabole ale condiției umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvăluie aceeași scriitură profetică, epică a lui Ismail Kadare, care are în centru ținutul său natal: Albania. Un ținut al unei multitudini de popoare, limbi și religii care încarnează tragedia unei uri legendare. O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosfera de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, până la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violență direct exercitată la variantele sale mai subtile, suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl confirmă pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale. Ilustrația copertei: Jules Joseph Lefebvre, Portretul unui otoman (detaliu) Traducere de Marius Dobrescu Fragment din cartea "Firmanul orb" de Ismail Kadare "El scutură din umeri ca trezit din amorțeală. - Sigur, fata tatei, zise, sigur că. nu. Ea continuă să-l întrebe din priviri, dar el se prefăcu că nu observă sau, preocupat cum era, poate chiar nu observase. - Și, în plus, noi, chiar dacă pe departe, suntem rude cu familia Koprulu, nu-i așa? - Cum, păru el că se smulge din vis, rude cu Koprulu? Sigur că da, dar în asemenea cazuri chestia asta nu contează. Ochii i se îngustară și, odată cu asta, vocea îi deveni șuierătoare: - În asemenea cazuri e mai bine să nu ai rude deloc. În clipa aceea bătu cineva la poartă și intră logodnicul ei, Geladin. În contrast cu ceilalți, chipul lui era atât de liniștit, încât Aleks îl privi o clipă furios, ca și când i-ar fi reproșat: Dar tu pe ce lume trăiești? Chiar n-ai auzit de „Firmanul orb"? Repede de tot, chiar înainte de a se pune masa, aveau să afle de unde până unde era celălalt atât de calm, cum se explică deci veselia aceea secretă (poate că nu era nici o veselie, dar, pe fondul temerilor lor, liniștea lui părea astfel), așadar aveau să afle foarte repede ce-l făcea pe ginerele lor să fie atât de sigur pe sine. El nu numai că știa de decret, dar era mai informat decât toți ceilalți, și asta pentru că, în urmă cu două zile, îl luaseră din biroul unde lucra și-l numiseră în Comisia Centrală, cea care trebuia să se ocupe cu aplicarea „Firmanului orb". Cuvintele ginerelui produseră un moment de destindere neașteptată. Era un sentiment de descătușare, amestecat cu mândria că ginerele lor fusese numit într-o funcție atât de însemnată, dar lucrul cel mai important nu era acesta. Important, întrucât provocase sentimentul acela de siguranță, era gândul, deși încă tulbure, ca acum, când aveau omul lor chiar acolo, în mijlocul răului, acesta avea să-i ocolească fără doar și poate."
