S-au împlinit 10 ani de la aderarea României la UE, dar procesul specific de aculturație juridică este încă departe de a se fi finalizat. Orientarea schimbării și evoluției sistemului social nu revine doar legislativului, ci implică, deopotrivă, toți participanții la relațiile individuale și colective de muncă.
Nu poate fi contestată valoarea pe care o au principiile și regulile dezvoltate la nivel european în plan normativ și precizate, pe parcursul a mai mult de jumătate de secol, într-o foarte interesantă jurisprudență a Curții Europene de Justiție. Indiscutabilă este și importanța acestora pentru șansa României de a se racorda profund la un sistem axiologic pe care îl considerăm, nu doar declarativ, ca fiind referențial. Paradigma socială europeană, în mod cert mai amplă decât poate rezulta dintr-o lucrare, este identificată prioritar prin intermediul jurisprudenței CJUE, cea care dă substanță și reflectă anvergură și eficacitatea reglementărilor supranaționale. În lumina acestor considerente, lucrarea își propune, în primul rând, să prezinte textele principalelor directive integrând clarificările jurisprudențiale intervenite pe parcursul timpului. Sintetizarea bogatei jurisprudențe a CJUE ar trebui să conducă la o mai facilă și mai riguroasă înțelegere a diferitelor instituții juridice de dreptul muncii. În al doilea rând, studiul relevă critic modalitatea de transpunere a directivelor în dreptul național și măsura conformității acestuia cu standardele normative și principiile jurisprudențiale europene. Fragment din lucrare: "Articolul 4 Interzicerea discriminării Potrivit art. 4 alin. (1) din directivă, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă căreia i se atribuie o valoare egală, discriminarea directă sau indirectă pe criteriul sexului este eliminată din ansamblul elementelor și al condițiilor de remunerare. Conform alin. (2), în special atunci când se utilizează un sistem de clasificare profesională pentru stabilirea remunerațiilor, acest sistem trebuie întemeiat pe criterii comune lucrătorilor de sex masculin și feminin și trebuie stabilit astfel încât să excludă discriminarea pe criteriul sexului. 1. Conținutul principiului. Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de remunerare, astfel cum este prevăzut la art. 141 TCE și la art. 1 din Directivă 75/117, înseamnă că, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă căreia îi este atribuită o valoare egală, orice discriminare pe criterii de sex, cu privire la aspectele și condițiile de remunerare este interzisă, în măsura în care acest tratament diferit nu poate fi justificată pe un obiectiv indiferent de sex sau nu este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit (a se vedea în acest sens, printre altele, cauza C-236/98, Jamo, [2000], p. I-2189, pct. 36 și cauza C-381/99, Brunnhofer [2001], p. I-4961, pct. 27 și 28). 2. Aceeași muncă sau munca de valoare egală. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că „a statuat deja, în mai multe rânduri, că, pentru a aprecia dacă lucrătorii efectuează aceeași muncă sau o muncă ce poate fi socotită de valoare egală, trebuie să se cerceteze dacă, luând în considerare un ansamblu de factori, precum natura muncii, condițiile de formare profesională și condițiile de muncă, acești lucrători pot fi considerați ca aflându-se într-o situație comparabilă (a se vedea Hotărârea din 11 mai 1999, Angestelltenbetriebsrat der Wiener Gebietskrankenkasse, C-309/97, Rec., p. I-2865, pct. 17 și Hotărârea Brunnhofer, citată anterior, pct. 43). Prin urmare, în cazul în care o activitate aparent identică este efectuată de grupuri diferite de lucrători care nu au aceeași pregătire sau calificare profesională pentru exercitarea profesiei, trebuie să se verifice dacă, luând în considerare elementele referitoare la natura sarcinilor care pot fi încredințate fiecăruia dintre aceste grupuri de lucrători, la condițiile de formare profesională impuse pentru îndeplinirea lor și la condițiile de muncă în care acestea sunt efectuate, diferitele grupuri de lucrători menționate efectuează aceeași muncă în sensul art. 141 TCE (Hotărârea Angestelltenbetriebsrat der Wiener Gebietskrankenkasse, citată anterior, pct. 18). Astfel, formarea profesională nu constituie doar unul dintre factorii susceptibili să justifice în mod obiectiv o diferență între remunerațiile acordate lucrătorilor care efectuează aceeași muncă. Această figurează și printre criteriile care permit să se verifice dacă lucrătorii efectuează sau nu efectuează aceeași muncă (Hotardrea Angestelltenbetriebsrat der Wiener Gebietskrankenkasse, citată anterior, pct. 19)"."
Drept european al muncii - FORMAT PDF
Autor: Septimiu PanainteCartea Drept european al muncii a fost scrisă de Septimiu Panainte și a apărut în anul 2017 la editura HAMANGIU.
Cartea are 576 de pagini și se încadrează în categoria Carte Juridica.
Dacă îți dorești să citești cartea integral folosește butoanele de mai jos pentru a naviga la librăriile online care comercializează cartea Drept european al muncii în format fizic.
