Contrar tendinței multă vreme predominante de a-l reabilita pe Lenin pentru a-l covîrși cu acuzații pe Stalin, Courtois arată că Vladimir Ilici Ulianov a dorit, a conceput și apoi a instaurat o dictatură ideologică nemiloasă, inventînd conceptele și instrumentele totalitarismului de tip comunist.
Lenin se distinge de ceilalți adversari interni ai tarismului, opunîndu-se nu doar liberalilor și democraților, ci și tuturor curentelor socialiste, pe care le critică fără cruțare în scrierile și discursurile sale. Ajutat de o forță de convingere neobișnuită, el alege să se sprijine pe o minoritate de revoluționari de profesie, și nu pe mase. Va reuși astfel să pregătească în umbră preluarea puterii în Rusia prin lovitura de stat din octombrie 1917, putere pe care o va extinde ulterior printr-o recurgere sistematică la violența îmbinată cu un oportunism politic rar întîlnit.
