În acea dimineață a duminicii de Paști, acela, în furtună, am sărbătorit cu adevărat viața lui Iisus și viața tuturor maeștrilor care au ales să trăiască după calea maestrului. Am sărbătorit învierea lui, am sărbătorit faptul că a trăit cu adevărat că fiul lui Dumnezeu – și din aceasta ne-am bucurat.
De asta a putut el să pună totul la bătaie. Era o ființă care era dăruită cu sânge regesc. O entitate pentru care totul se aranja întocmai – și cu siguranță că ar fi putut să seducă, cu puterea aceea. Dar cei care abuzează de puterea asta întotdeauna sfârșesc în cele mai mizerabile dintre vieți. Funcționează pe moment, dar odată și odată tot îi ajunge din urmă.
Iisus a fost o entitate care a dat-o la o parte pe femeia pe care o iubea, pe copiii lui, tronul – și care a avut un mesaj. Mesajul era: „Pentru ca eu să fiu regele evreilor, trebuie mai întâi să fiu fiul lui Dumnezeu și, ca urmare, trebuie să îmi trăiesc viața cu refrenul acesta, nu că sunt fiul mamei și al tatălui meu. Toată lumea poate să fie fiul și fiica părinților săi, dar foarte puțini sunt cei care, în cele din urmă, decid să spună, eu sunt sângele regesc al Spiritului meu Sfânt și asta e viața pe care trebuie să o trăiesc.“ • Ramtha
