Vițelul de aur este, alături de Douăsprezece scaune, capodopera lui Ilf și Petrov, un amestec de absurd, viziuni futuriste și sensiblerii suprarealiste ce urmărește povestea lui Ostap Bender în hățișurile birocratice ale Uniunii Sovietice.
În parte anarhist cu alură donquijotesca, „mare strateg” autodeclarat, Ostap Bender își urmărește norocul: „...palmieri, femei, expresuri albastre, marea azurie, un vapor alb, un smoching aproape nepurtat, un lacheu japonez, o nevastă contesă, un biliard propriu, dinți de platină, ciorapi necîrpiți, bucate gătite cu unt adevărat și, cel mai important, micii mei prieteni, gloria și puterea pe care ți-o dau banii”. Planurile lui paradoxale, visele burlești și proiecțiile fanteziste se alătură situațiilor absurde pe care le creează întîlnirile cu semenii săi, și ei lacomi, stupizi, burlești, după caz.
