Balzac a studiat societatea ca pe un organism viu, speciile umane ca pe niște specii naturale bazându-se după cum recunoștea el însuși pe „cele cinci simțuri literare: invenția, stilul, gândirea, cunoștințele, sentimentul“.
Observația și imaginația sunt forțe în mod necesar cuplate în capodoperă, de vreme ce truda romancierului constă în întregime în invenția realistă și în viziunea divinatoare.