„Marea calitate a istoriei sociale este căutarea – obligatorie – a nuanțelor. Într-o vreme a generalizărilor trufașe, o asemenea atitudine cultivată cu succes de Ionuț Butoi este mai mult decât reconfortanță.” (Zoltan Rostas) Fragment: "Cu toate că ponderea exporturilor de cereale fusese concurată, în perioada interbelică, de exportul de petrol, nici petrolul nu reprezenta o alternativă pentru România, pentru că rezervele erau limitate.
Așadar nu în industria extractivă vedea Vulcănescu viitorul, ci cea manufacturieră, capabilă să prelucreze atât resursele extrase de pe propriul său teritoriu cât și materie primă importată. De asemenea, producția industrială nu ar fi trebuit, în viziunea sa, să fie orientată doar către piața internă, ci și către piața externă, îndeosebi către cea regiunilor vecine, a Europei Răsăritene și de Sud-Est. Preconiza chiar o uniune vamală cu statele balcanice, anume cu aceste state pentru a valorifica avantajul rela,tiv al industrializării superioare a statului român. O Uniune similară dunăreană sau a țărilor Micii Înțelegeri, pilda, nu mai era în avantajul României, având în vedere industria puternică a Cehoslovaciei (Vulcănescu, 2009: p. 297). Mai era un motiv pentru care Vulcănescu preconiza industrializarea României în acest fel: provocările demografice ale gospodărici țărănești. Având în vedere sporul demografic, excedentul de popit-lație rurală, gospodăria trebuia să se orienteze ori către o agricultură intensivă, capabilă să Întrețină, pe un lot fragmentat, grupul familial, ori să intre într-un nou regim de neoiobăgie, ori să, se „proletarizeze". 1n orice caz, tendințele demografice rurale exercitau preși-uni care ar fi putut fi valorificate în folosul industriei (Vulcănescu, 2009: p. 282). Într-o ultimă „conferință.'" ad-hoc ținută pe timpul detenției de la Arsenal, în 1946, Vulcănescu era mai puțin optimist asupra perspectivelor de absorbire a excedentului populației rurale de către industrie. Soluția o vedea într-un program vast de lucrări publice concentrată către construcția de centrale electrice și de „drumuri moderne peste tot". Problemelor sociale puse de presiunea demografică și de fărâmițarea proprietății le contrapunea „organizarea producției, considerând că o nouă reformă agrară nu ar aduce o reală dezolvare. între cele două orientări interbelice: mecanizarea agriculturii extensive și agricultura de tipul micilor exploatații daneze bazate pe creșterea animalelor, ultima variantă o consideră „singura salvatoare pentru agricultura neamului nostru" (Vulcănescu, ,W00: pp. 42-44). Așadar, din contribuțiile economice ale lui Vulcănescu se desprin-tle un model de dezvoltare care ar consta în politici care să protejeze mica gospodărie țărănească, orientând-o către agricultura de tip intensiv, furnizându-i o infrastructură adecvată care să-i faciliteze intermedierea cu piața care să constea în credite bancare adecvate și ooperație și, de cealaltă parte, în politici de dezvoltare a industriei manufacturiere și a lucrărilor publice care să absoardă'. „excedentur populație rurală. Vulcănescu respingea soluțiile mecanizării agriculturii atât pentru că ar fi presupus păstrarea unui model productiv onsiderat depășit din cauza noilor realități internaționale — cel cerealier — cât și pentru că o asemenea măsură nu ținea cont de logică a gospodăriei țărănești. în acest punct se poate constata preferința lui Vulcănescu pentru o „economie naturală.", termen preluat la Aristotel, prin care înțelegea o acțiune economică care nu este inotivată de profit, ci de acoperirea nevoilor familiale. Economia capitalistă era, dimpotrivă, una „artificială», organizată în vederea „obținerii câștigului" (Vulcănescu, 2009: p. 154). Din acest motiv, apariția „chiaburilor'', „întreprinzători agricoli cu structura capitalistă" Vulcănescu, 2005 II: p. 786), reprezenta, pentru același, un factor de disoluție a satului românesc. Demonstrarea caracterului aparte al onomiei practicate în mica exploatare agricolă, precum și a sale, au fost constante ale preocupărilor și analizelor sale atât calitate de funcționar-expert al statului, cât și în calitate de sociolog și publicist. "
Mircea Vulcanescu. O microistorie a interbelicului romanesc - FORMAT PDF
Autor: Ionut ButoiCartea Mircea Vulcanescu. O microistorie a interbelicului romanesc a fost scrisă de Ionut Butoi și a apărut în anul 2015 la editura EIKON.
Cartea are 388 de pagini și se încadrează în categoria Litere Filologie.
Dacă îți dorești să citești cartea integral folosește butoanele de mai jos pentru a naviga la librăriile online care comercializează cartea Mircea Vulcanescu. O microistorie a interbelicului romanesc în format fizic.
