Lucrarea de față este o carte de analiză profundă și complexă, ce și-a ales ca obiect de studiu cea mai importantă paradigma sociopolitică a postmodernității, împreună cu realitățile concrete ce se configurează în jurul acesteia.
O paradigmă care și-a propus să schimbe fața lumii, sens în care, de mai bine de 25 de ani o putem observa manifestându-se pe multiple coordonate și în planul realităților sociale și politice autohtone, pe care, de altfel, autorul le radiografiază extrem de atent, cu ochiul, mintea și bagajul de cunoștințe proprii specialistului, dar și cu sufletul și conștiința celui care aparține societății românești. Cartea este, în același timp, și despre societatea deschisă, dar și despre trecutul, prezentul și viitorul prefigurat lumii în această paradigmă, cât și despre evoluția societății românești ca parte integrantă a acestei lumi. Ea surprinde și problematizează o multitudine de aspecte ținând atât de natura intrinsecă a conceptului de societate deschisă, cât și de schimbările pe care implementarea acestui concept ca realitate socială le presupune și le antrenează în societățile contemporane. Prin aceasta, ea se recomandă ca o lectură utilă, provocatoare și, totodată, revelatoare tuturor celor preocupați de câmpul științelor sociale și politice, dar și celor interesați să înțeleagă ceva în plus din sistemul cauzalităților profunde care influențează mersul lumii, în general, și al societății românești, în particular. (Maria Voinea) Fragment din volum: „Componență militant-agresivă În același timp, privind la modul de propagare și instrumentare a conceptului de societate deschisă în planul realității concrete, nu putem trece cu vederea faptul că acesta se suprapune peste un vector de manifestare geo-politică, însoțit de acțiuni cu caracter revoluționar și militar. Astfel, dacă ne raportăm pe de o parte la caracterul universalist, umanist și pluralist pe care îl asumă ideea de societate deschisă, iar pe de altă parte la interesele și rațiunile pe care le presupune o abordare geopolitică, care se înscriu logica a raporturilor și resurselor de putere, demonstrând un subiectivism și egocentrism profund și cât se poate de pragmatic, observăm din nou o distanță iremediabilă între teoria și practica societății deschise, precum și faptul că dimensiunea asociată de teorie conceptului de societate deschisă se dovedește a fi incompatibilă cu dimensiunea de gândire geopolitică. În sensul celor de mai sus, deja nu mai reprezintă un secret pentru nimeni implicarea organismelor finanțate de George Soros în revoluțiile anticomuniste, pe care și-o asumă el însuși în mod deschis, iar mai apoi în revoluțiile portocalii și mai târziu în primăverile arabe (în ceea ce le privește pe acestea din urmă este adevărat că încă nu este asumat acest lucru ca o certitudine), transformate ulterior în războaie civile și chiar conflicte militare cu caracter internațional. Tot așa, observăm că și alte organisme, așa-zis ale societății civile, care sunt afiliate fundațiilor marelui miliardar sau activează în mod convergent cu acestea, sprijinind mișcări revoluționare în anumite țări sunt, în același timp, patronate de exponenți ai establishmentului politic din altă parte a lumii, în spatele promovării deschise regăsindu-se astfel grupate interese politice cât se poate de concrete și pragmatice.”