Gellu Naum (1915-2001) este considerat unul dintre cei mai importanți suprarealiști europeni. Poezia sa, proză și piesele de teatru au fost traduse în germană, engleză, franceză, spaniolă, maghiară, sârbă și letonă.
Pentru opera sa a obținut numeroase premii naționale și internaționale. A fost propus pentru premiul Nobel în anul 2000. Volumul "Poheme" este o antologie de poezii alcătuită de Teodor Dună. Fragment din volumul de poeme: „Iubita se rezemă de ușa de frunte era o zi din cele mai propice pentru o devotată și caldă ignorare iubită avea frunte cu buzunare cu ață cu ac cu tot ce trebuie noi mângâiam hărțile vechi colții de fildeș manșetele de prin dantele iubita se rezemă sau plutea indiferentă la gesturile celorlalți își va râse cuțitele în teaca lor își va râse pumnii în ochi (zornăia) Toate se petreceau o dată cu noi în ancora în funie în pian oriunde în clopotul plin cu cărbuni aproape stinși am fi iubit oriunde Apoi mai târziu ne-am mutat în altă încăpere cu lumini prevăzute cu perdele groase cu un scaun albastru cu sfeșnice de aramă pe jos într-un pat în care iubeam Printr-o fereastră deschisă iubeam iubita ne privea de dincolo de ușa clătină din cap avea fildeș pe frunte și tot ce trebuie dar cla tină din cap noi tresăream liniștiți aliniați lângă cai era limpede că ne pricepem cât se poate de bine”