Adevarata cronica a mortii lui Yesua Ha-Nozri

O descoperire aparent banală făcută de doi polițiști din Munchen ia treptat proporțiile unui eveniment crucial pentru întreaga omenire. În Marienplatz, în zorii unei zile ca oricare alta, agenții de ordine publică găsesc la baza monumentului Mariensăule un individ rănit, inconștient, înfășurat într-o pînză pătată de sînge.
Citește tot rezumatul cărții Adevarata cronica a mortii lui Yesua Ha-Nozri... Lucrurile se complică, fiindcă pînza se dovedește a fi împletită cu o tehnică și din materiale dispărute de aproape două milenii, iar personajul, după toate aparențele biciuit și apoi răstignit, are un genom diferit de al occidentalilor din timpurile noastre și, mai mult, vorbește o limbă necunoscută. De aici pornește o cursă între serviciile statului, Biserica și mass-media, fiecare dorind să tragă foloase de pe urma lui. Să fie vorba despre a doua venire a Mîntuitorului printre noi sau despre una dintre cele mai mari farse din istorie? Adevărata cronică a morții lui Yesua Ha-Nozri ne pune față în față cu un eveniment la care visează milioane de oameni, dar despre care puțini cred că ar putea fi și real. O întrebare rămîne totuși: „Ce-ar fi dacă...?”. Fragment din carte: "De ce sunt pline cimitirele cu oameni de neînlocuit Ce-i, tinerico, ești furioasă? Redactorul-șef o măsoară pe Coelestină prin lentilele fumurii ale ochelarilor și reintră în biroul său, trântind ușa și pufnind: atâta-i mai lipsea, să vină și neisprăvita asta cu reclamații! Oare ce-și închipuie, că, dacă tatăl ei e prieten cu patronul, își poate permite orice?! Și ce dacă i-a tăiat mai mult de jumătate din știrea aceea?,Ar fi fost mai bine să nu i-o fi băgat deloc în ziar! Să i-o fi dat pur și simplu la topit: ce se taie nu se fluieră! Ar fi fost scutit de orice neplăceri... Iar acum, poftim, în loc să-și ceară ea scuze, mai face și mutre: o martiră a scrisului liber! Adicătelea, tot ea e supărată! Stăpânindu-și accesul de mânie, Sepp Kaiser își masează prelung tâmplele și fața congestionată. Mai bine l-ar da dracului de ziar, cu redactori și reporteri cu tot, la vârsta lui și-ar putea permite o viață mai liniștită — lecturi din clasici și din moderni, dialoguri peripatetice cu amicii, filme, spectacole, concerte, recitaluri cu celebrități, călătorii prelungite. Dacă n-ar fi nevoia insațiabilă de bani a nevestei și a celor două odrasle... Dar mai bine să nu-și amintească, gândul acesta nu-i menit nicidecum să-i potolească puseul de tensiune, nici extrasistolele. De n-ar da în tahicardie sau, mai rău, în fibrilații! Se și vede lovit de un infarct, de apoplexie, prăbușit în fotoliu, întins țeapăn pe catafalc, în costumul de paradă, cu brațele Încrucișate pe pieptul plin de decorații, flancat de o gardă de onoare. Muzica funebră. Nevasta, în doliu, plângând discret. Fiicele smiorcăindu-se și, din când în când, ca la comandă, izbucnind în hohote... înduioșat de propria-i soartă, Sepp își suflă cu zgomot nasul în batista de mătase călcată impecabil. Atâta scandal — și pentru ce, mă rog? Pentru o știre prăpădită, despre un prăpădit oarecare — un nime! Da, un nime! Venit (sau nu: adus) să-și dea duhul prăpădit într-un prăpădit de spital. " Citește mai puțin...