Rezumat Surasul abundentei - Virgil Nemoianu

    "[...] Doinaș se numără printre puținii autori români care întruchipează o autentică și vitală continuitate istorică între 1938 sau 1947  și 1989 sau 1991, o punte unificatoare. Nu pot să nu cred că acest potențial de semnificație cultural-istorică națională,  acest potențial de armonizare, de restaurare, de vindecare în fond, nu a fost perceput, într-un fel mai limpede să mai vag, de către foarte mulți.
Citește tot rezumatul cărții Surasul abundentei...     Într-adevăr dacă valoarea oricărui poet constă în a îmbogății, prin invenție, percepția nuanțată a realului de către comunitatea lingvistică în care s-a născut și trăiește, de a spori, prin explorare, cunoașterea adâncurilor psihice, [...] de a conserva și îngriji auto-identificările omului, [...] atunci rolul unui poet că Doinaș va fi recunoscut imediat ca fiind dintre cele mai importante." (Virgil Nemoianu)       Fragment din volum:       „Dacă despre nota satirică din „Ascensiunea" nici nu mai e nevoie să vorbim, atunci există cel puțin două alte poezii„,Alibi" și „Asediul" — printre cele mai bune scrise vreodată de Doinaș în care furia împotriva propriei lumi, a propriei persoane, se manifestă intens. Demisia lașității în „Asediul" (SL, 99) sau culminația încrâncenată de spaimă și durere din „Alibi" (SL, 97) împing aceste poezii, mai mult decât oricare altele din această perioadă (și mă refer nu numai la perioada de creație doinasiană, dar chiar și la întreaga poezie publicată în România anilor '60, căci greu le-am putea găsi egalul în indignare) spre zona etic-politică, spre afirmația dizidentă. O dată cu ele, lumea absurdului aleatoriu a ajuns în fond la epuizarea proprie. Precum cel mai decis și mai radical scepticism, poezia aceasta știe că nu știm nimic, dar (așa cum o arată implicațiile ei moralizante) nici măcar de aceasta nu este sigură. De aici tăcerea care încheie „Alibi".     Născute din desfacerea sintezei inițiale, poeziile absurd-ironice rămân legate de forma baladă — dar practică un baladesc gâfâit și ricanant, pătruns de un pesimism subțire, asumat cu mare poftă a riscului. Totul e dur și cinic, poetul piruetează intelectual, încordarea spre performanța de virtuozitate reliefează mușchii și tendoanele unui exercițiu de inteligență. Detaliile foiesc în fraze rostite precipitat, nervos; câteodată se refuză pauzele mai îndelungate, alteori ele abundă pentru a spori impresia de sacadat; poemele par cuprinse de obsesia minuției și a aglomerării de circumstanțe. Baladescul rămâne păstrat în aspectele sale dramatice, numai că acum protagonistul și antagonistul nu mai sunt conturați ca în poezia primei sinteze, ci devin rapturi și mai ambigue, mai vagi și mai abstracte. Situațiile, descrise precis-halucinatoriu, par derutante, periculoase, înfricoșătoare, fantastice, dar se văd adesea răsturnate paradoxal, epigramatic, în sensul unui cinic-jovial bun-simț. Tonul e colocvial, dar surpriza răsturnărilor, exactitatea jocului, tensiunea intelectuală creează un spațiu misterios, în care obiectele figurate capătă (ca la De Chirico) semnificații diferite de cele curente." Citește mai puțin...

Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Surasul abundentei?

Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Surasul abundentei și poți alege librăria cu prețul cel mai mic 💰 ca să comanzi chiar acum.

VEZI CEL MAI MIC PREȚ
Următoarea carte pe care vrei să o citești trebuie să fie Surasul abundentei scrisă de Virgil Nemoianu. Surasul abundentei a apărut în anul 2016. O mulțime de cărți bune au apărut în anul 2016 (click ca să vezi lista cărților). Editura la care s-a publicat cartea Surasul abundentei este editura SPANDUGINO - poți vedea lista completă de cărți publicate la editura SPANDUGINO aici. Cartea Surasul abundentei face parte din categoria Litere Critica Literara. Este o carte rezonabil de groasă - are 250 de pagini. Sperăm să îți placă timpul petrecut lecturând Surasul abundentei și, de asemenea, sperăm că autorul Virgil Nemoianu, s-a ridicat la nivelul așteptărilor.
1 secunde