„Faptul că filozofia nu este o abstracție rece, ci trăire, suferința și sacrificiu pentru omenire îl știa Nietzsche prea bine, și a fost pentru el un exemplu. A fost condus în sus spre ghețarii erorii grotești, dar viitorul era, în realitate, tărâmul iubirii sale, iar generațiilor următoare, nouă, a căror tinerețe îi datorează infinitul, Nietzsche le va apărea ca o figură de un tragism plăpând și onorabil, înconjurat cu flăcări de fulgerul acestei schimbări de epocă.“ (Thomas MANN) Cine se luptă cu monștri trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru.
Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, prăpastia va privi și ea în adâncul tău. Vanitatea noastră ar dori că, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reușește cel mai bine să fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explică originea multor sisteme morale. Lucrurile făcute din dragoste au loc întotdeauna dincolo de bine și de rău. Fragment din carte: "SPIRITUL LIBER O, sancta simplicitas! [O , binecuvântată simplitate!] În ce stranie simplificare și falsitate tră.iește omul! Nu putem înceta să ne mirăm, odată ce am dat cu ochii de această minune! Cum am lămurit lucrurile din jurul nostru, făcând ca totul să se elibereze, să devină ușor și simplu! Cum am știut să le dăm simțurilor noastre cale liberă către toate aspectele superficiale, iar gândirii noastre o poftă divină de a realiza salturi poznașe și paralogisme! Cum am înțeles de la început să ne păstrăm ignoranța, pentru a ne bucura de viață, savurând o libertate, o nechibzuință, o imprudență, o îndrăzneală și o seninătate a traiului aproape de neconceput! Și cum, abia pe acest fundament al ignoranței, având de-acum soliditatea granitului, știința s-a putut înălța până astăzi, în timp ce voința de cunoaștere și-a permis să se ridice pe baza unei voințe mult mai puternice: voința de necunoaștere, de incertitudine, de neadevăr! Nu pentru a i se opune, ci... spre a o cizela! Deși, ca și în alte cazuri, limbajul nu-și va fi depășit nici aici stângăcia și continua să vorbească despre opoziții acolo unde nu există decât stadii diverse și o rafinare graduală, iar o inveterată tartuferie morală, care de-acum ne-a intrat inexorabil „în sânge", are să răstălmăcească tocmai vorbele noastre, ale cunoscătorilor, totuși din când când ne dăm seama și râdem de modul în care până și cea mai bună știință căută să ne rețină cât mai mult în această lume simplificată, complet artificială, născocită și falsificată corespunzător, după cum râdem și de modul în care ea iubește vrând-nevrând eroarea, fiindcă, trăind ea iubește viața! "