Pe parcursul a 10 discursuri despre Yoga Sutra (aforismele) lui Patanjali, Osho deschide calea către o înțelegere mai profundă a practicii yoga, ilustrând fiecare sutra cu exemple din viața de fiecare zi, care pot deveni tot atâtea posibilități de meditație și de trezire a conștiinței.
Citește tot rezumatul cărții Calea Yoga. Esenta si origini... Cartea face parte din seria de 10 volume intitulată Yoga: Știința Sufletului, din care editura noastră a mai publicat volumele Alchimia Yoga și Calea spre eliberare.   Yoga a devenit, la nivel internațional, o componentă curentă a preocupărilor omului modern pentru a-și ași­gura bunăstarea fizică, mentală și spirituală. Odată cu creșterea popularității programelor care integrează pos­turi corporale și exerciții de respirație, interesul pentru dimensiunile filozofice și spirituale ale practicii yoga a crescut, de asemenea. În această carte, Osho îl prezintă pe Patanjali, fondatorul științei milenare yoga, ale cărui aforisme (sutra-e) sunt revelate, actualizate și ilustrate cu exemple din viața omului modern.    „Yoga înseamnă încetarea proce­sului mental. Aceasta este cea mai bună definiție a yogai. Yoga înseamnă atingerea unei stări non-mentale. Cuvântul minte acoperă totul: egoul, dorințele noastre, speranțele, filozofiile, religiile, scripturile. Mintea aco­pera totul. Încetarea procesului mental înseamnă transcenderea realității cognoscibile, o aruncare în necunoscut. Atunci când mintea dispare, te trezești subit în necunoscut. Yoga este un salt în necunoscut, sau mai bine zis, în incognoscibil.”      Fragment din volum:       “Un înțelept este la fel ca floarea soarelui. El se orientează întotdeauna către ceea ce este bun, fără a face alegeri. Aceasta este natura lui. Upanishadele fac următoarea afirmație: „Nu-i judecați niciodată pe înțelepți, căci măsura voastră nu li se potrivește acestora". Voi trebuie să separați binele de rău și să practicați binele, dar înțeleptul nu trebuie să facă acest lucru. Orice ar face el, acțiunea sa este întotdeauna justă. De altfel, nimeni și nimic nu i-ar putea-o schimba, căci nu este o chestiune de alternativă. Chiar dacă îi spui: „Nu este bine ce faci", el îți va răspunde: „Poate că nu este bine, dar trebuia să fac acest lucru, căci aceasta este direcția în care curge energia mea".     Cei care dețin cunoașterea justă, iar autorii Upanishadelor o dețineau, afirmă: „Înțelepții nu trebuie judecați. De îndată ce un om a ajuns centrat în sine, a realizat starea de meditație, a renunțat la minte, căci a cunoscut tăcerea absolută, el transcende moralitatea și tradiția. Transcende limitările umane obișnuite. Dacă îi putem urma, foarte bine. Dacă nu, suntem neajutorați, căci faptele lor nu pot fi judecate".     Atunci când centrul cunoașterii juste se trezește, omul devine religios.     Patanjali nu spune că trebuie să vă duceți la moschee, la templu, la biserică, să faceți diferite ritualuri, pentru a deveni religioși. Aceasta nu este religie. Tot ce trebuie să faceți este să vă treziți centrul cunoașterii juste. În rest, nu contează prea mult dacă vă duceți la templu sau nu. Atunci când centrul cunoașterii juste începe să funcționeze, orice ai face este o rugăciune; oriunde te-ai afla, te afli într-un templu.     Kabir spune: „Te descopăr oriunde mă duc, Doamne. Oriunde m-aș afla, mă împiedic de tine. Orice aș face, chiar dacă nu fac altceva decât să mă plimb sau să mănânc, practic mă rog". Apoi adăugă: „Această spontaneitate este starea rnea de samadhi, meditația mea"." Citește mai puțin...