Un vis al inteligentei libere

Junimea și revista Convorbiri literare, pentru o Țară ca a noastră, a tuturor neașezărilor, au fost un suflu de temeinicie care s-a mai repetat în perioada interbelică, fără a reuși să se coaguleze ca urmare a războiului și dictaturilor ce l-au însoțit și urmat; suflu care pare încă departe, ca să nu spunem imposibil să revină în cultura română sub presiunea globalismului și multiculturalismului, a deconstrucției cu program în toate manifestările social-culturale, materiale și spirituale.
Citește tot rezumatul cărții Un vis al inteligentei libere... E un model care, după o sută cincizeci de ani, încă își trimite razele fără a primi o reflectare pe măsură. Ceea ce deosebește criticismul junimist de criticile epocii și, în parte, și de al înaintașilor este atitudinea comună, afirmată de Maiorescu, respectul adevărului. Importanța și influența junimismului în sfera politică sunt de același nivel cu cele afirmate în plan cultural și literar, e drept, nu cu aceeași durabilitate, politicul este mult mai efemer, dar nu mai puțin implicat și cu efecte imediate și adesea pe termen mediu și lung în viața socială a Țării. - Cassian Maria Spiridon Fragment din cartea "Un vis al inteligenței libere" de Cassian Maria Spiridon: "Importanța Societății „Junimea" în nașterea și consolidarea culturii naționale moderne este una ce niciodată nu va fi suficient afirmată și recunoscută. „Junimea" a fost / este mai întâi o stare de spirit, una care a reușit să traverseze secole și milenii. O stare de spirit care și-a aflat materializarea în revista pe care a publicat-o, la nici patru ani de la naștere. E admirabilă și aproape incredibilă puterea de transmitere a acestei stări peste vremi și epoci, nu totdeauna favorabile.  „Junimea", cum remarcă Tudor Vianu în paginile dedicate acestei grupări, n-a fost atât o societate, cât o comunitate, o comunitate de idei, de preocupări variat culturale și literare, una animată de afirmarea națiunii căreia îi aparținea, ca una capabilă de o cultură majoră, comparabilă și competitivă în pla.n european.  Încă înainte de întâlnirea din 1863 a celor cinci tineri reveniți în acum fosta capitală a Moldovei (după finalizarea studiilor în Franța și / sau Germania), cel care va fi corifeul recunoscut al întregului grup, Titu Maiorescu, începuse cu un an înainte susținerea unor pre-legeri populare de evidență ținută academică. Era și o încercare de a compensa diminuarea rolului de capitală prin strămutarea la București a domnitorului celor două principate. Un public cultivat, destul de numeros și interesat va urmări în următorii șaptesprezece ani prelecțiunile populare susținute la Iași de fondatorii „Junimii": Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, dar și de ceilalți membri ai Societății: Eminescu, Lambrior, Panu, Xenopol, Caragiani, Florentin, Mândrea, Vârgolici, Burlă, Conta...  În fapt, „Convorbirile literare" depozitează aproape integral urmele activității Societății, la care se adaugă însemnările zilnice ale lui Maiorescu și masivul corpus de înscrisuri adunat de I.E. Torouțiu în Studii și docu-mente literare." Citește mai puțin...