Aveți impresia că vă învârtiți într-un cerc în parcursul vostru personal? Vi se întâmplă să repetați o situație dificilă pe care credeați că ați încheiat-o deja? Poate nu ați știut unde să căutați răspunsurile.
Această nouă carte a Lisei Bourbeau, la fel de concretă ca și cele dinainte, demostrează faptul că toate dificulațile de ordin fizic, emoțional sau mental își au originea în cinci răni importante: respingerea, abandonul, umilirea, trădarea și nedreptatea. Datorită unei descrieri foarte amănunțite a acetsor răni și a măștilor pe care le-ați creat pentru a nu le vedea, simți și mai ales pentru a nu le recunoaște, veți reuși să identificați cauzele reale ale unei anumite probleme din viața voastră. Aceste măști vă vor clarifica de asemenea aspectele legate de îngrășarea sau slăbirea exagerată a unor persoane. Lucrarea Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine vă va permite să întreprindeți demersul de vindecare corect, cel care va conduce spre rezultatul căutat: acela de a fi voi înșivă. În același timp veți descoperi forțele puternice înnăscute în fiecare dintre noi, care contribuie la împlinirea vieții fiecăruia. Lise Bourbeau va propune, ca întotdeauna, în ultima parte a cărții, o soluție practică pentru a reuși să transformați problemele cotidiene într-un punct de plecare pentru a vă dezvolta și pentru a redeveni conștienți de faptul că sunteți un Dumnezeu creator. Fragment din carte "Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine", de Lise Bourbeau "A abandona pe cineva înseamnă a-l părăsi, a-l lăsa deoparte, a nu vrea să te ocupi de el. Mai multă lume confundă respingerea cu abandonul. Haideți să vedem împreună în ce constă diferența dintre ele. Dacă, de exemplu, într-un cuplu, unul dintre parteneri decide să-l respingă pe celălalt, îl îndepărtează pentru a nu-l mai avea alături de el. Dacă, din contra decide să-l abandoneze, îl părăsește, pleacă pentru a se îndepărta de celălalt, temporar sau definitiv. Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea și a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi, cum este în cazul rănii de respingere. Am notat în continuare câteva situații care pot trezi rana de abandon la un copil. Un copil mic se poate simți abandonat... ...dacă mama lui este dintr-o dată foarte ocupată cu un alt copil nou-născut. Sentimentul de abandon va fi cu atât mai puterrnc cu cât bebelușul va avea nevoie de mai multă îngrijire, dacă este adesea bolnav sau cu dizabilitați. Copilul cel mic va avea mereu senzația că mama lui se ocupă periodic de bebelușul nou sosit. Și va începe să creadă că așa va fi de aici înainte, pentru totdeauna, că nu-și va mai regăsi niciodată mama. ...dacă părinții lucrează în fiecare zi și au foarte puțin timp pcntru el. ...când este dus la spital și este lăsat acolo. Nu înțelege ce i se în întâmplă. Dacă este conștient că s-a purtat urât, fie și în cel mai mic detaliu, în săptămânile anterioare și a simțit că părinții s-au săturat de el, sentimentul de abandon va fi și mai pronunțat. La spital, va putea crede că părinții săi l-au abandonat pentru totdeauna. Chiar dacă aceștia îl vizitează în fiecare zi, durerea înscrisă în momentul în care s-a simțit abandonat este mai puternică. Iar această suferință îl determină să-și creeze o mască, având convingerea că acea mască îl va ajuta să nu mai retrăiască durerea inițială."