Cei 13 care m-au salvat este un volum alcătuit din evocări, interviuri și documentare despre și cu 13 personalități exemplare. O perspectivă asupra generației interbelice – propusă drept model noilor generații.
O carte a sufletului românesc despre el însuși și un pariu cu neuitarea. Acest volum cuprinde articole care, în cea mai mare parte, au apărut sub semnătura autorului, în ultimii 20 de ani, în diverse reviste și cotidiane centrale, dar și texte proaspete, scrise special pentru această carte. Cei 13 „salvatori” asumați referențial (unii încă în viață, dar cei mai mulți trecuți la cele veșnice) se înșiră în paginile cărții în ordinea în care „salvatului” i-a fost dat să-i cunoască, în Bacăul tinereții sau în Bucureștiul maturității (unii mai puțin cunoscuți publicului larg, alții ajunși deja de notorietate națională): Petru C. Baciu („«Lupul» cu inimă bună”), Petru Velescu („Îngerul contabil”). Gheorghe Grigoraș („Un erou fără astîmpăr”), Ioan Belciu („Amfitrionul proscrișilor”), Virgil Velescu („Un profil de stoic”), Marcel Petrișor („Prietenie pe viață și pe moarte”), Avva Iustin Pârvu („Un sfînt al închisorilor”), Neculai Popa – cel de la Los Angeles („Un elev la școala «bandiților»”), Părintele Gheorghe Calciu („Dușmanul personal al lui Ceaușescu”), Demostene Andronescu („Poezia ca rugăciune”), Ion Gavrilă Ogoranu („Un voievod al rezistenței anticomuniste”), Vlădica Bartolomeu Valeriu Anania („Leul Ardealului”), Vasile-Jacques Iamandi („Un boier al românismului”). – Răzvan Codrescu, în Postfață.