Englezul Charles Boner, inamic declarat al naționalității noastre, după cum ne încredințează d. B.P. Hasdeu, nu se poate opri totuși de a admira cu entuziasm în următorul mod varietatea și gustul feluritelor țesături ieșite din manele cele grosolane ale satencelor romane: "Colorile lucrate în unele părți ale Transilvaniei de către muierile cele mai de rând - zice Boner - sunt atât de frumoase, încât ar putea servi drept podoabă pentru orice salon din Londra și din Paris.
Citește tot rezumatul cărții Cromatica poporului roman, Mihai Lupescu... Gustul cu care țărăncile aleg și distribuiesc colorile este admirabil; desemnurile, deși orientale în fond, sunt totuși absolut românești. Combinațiunea văpselelor și a liniilor este d-o varietate nemărginită, invențiunea lor se pare tot atât de ușoară pentru țărance ca și execuțiunea acestor mozaicuri." Mulți, citind aceste linii ale englezului Boner, poate că vor sta în cumpănă: să le creadă ori nu? Eu însă, din parte-mi, vă asigur... că ele nu conțin nici mai mult nici mai puțin decât cel mai simplu și curat adevăr. Ba! Ceea ce a zis el despre româncele din Transilvania, cu tot dreptul ar fi putut zice și despre româncele din Bucovina, Banat, Moldova și Muntenia, căci și acestea se pricep tot atât de bine la alegerea și distribuirea colorilor ca și surorile lor din Transilvania. O româncă niciodată nu va îmbina, când țese vreo scoarță sau alt obiect, două colori care nu se potrivesc de fel una cu alta, nici nu va bate într-o țesătură mai multă bătătură din una și aceeași coloare decât e de trebuință, ci totdauna căută să fie cea mai mare armonie între colorile ce le întrebuințează. - S. FI. Marian Citește mai puțin...