Patru povestiri stranii și tulburătoare ne aduc mai aproape universul fantastic al lui Edgar Allan Poe. O pisică neagră cu un singur ochi și un semn straniu pe gît își bîntuie stăpînul, un bărbat ajunge într‑un ospiciu unde nebunii se dau drept medici, o femeie se întoarce din lumea de dincolo pentru a‑i tulbura pe cei vii, moartea ia forma unei siluete cu mască, se desprinde dintr‑o tapiserie și‑i înspăimîntă pe cei ce se credeau la adăpost de ea.
Cititorii vor regăsi în volum celebrele Pisica neagră, Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană, Morella, Masca Morții Roșii. Cu ilustrații de Radu Răileanu Traducere din limba engleză de Liviu Cotrau Vîrsta recomandată 11+ Fragment din cartea "Pisică neagră și alte povestiri de groază" de Edgar Allan Poe "Băuram. Cei de față ne urmară pildă, f'ara nici o măsură. Sporovăiau, glumeau, se hlizeau, făceau o mie și una de năzbâtii, viorile scârțâiau, tobele bubuiau, tromboanele mugeau ca tot atâția tauri de bronz ai lui Falaris, și scena toată, încingându-se din ce în ce mai aprig, pe măsură ce se suia vinul la cap, sfârși în cele urmă într-un soi de pandemoniu în petto. în acest răstimp, monsieur Maillard și cu mine, cu câteva sticle de Sauterne și Vougeot între noi, ne continuăm conversația răcnind din răsputeri. O vorbă rostită pe tonul obișnuit nu avea mai multă șansa de a fi auzită decât glasul unui peste din albia Cascadei Niagară. - Și, domnule, am zis zbierând în urechea lui, înainte de masă ați amintit ceva de pericolul pe care-l prezintă vechea metodă „blândă". Cum vine asta? - Da, răspunse el, câteodată există într-adevăr un foarte mare pericol. N-ai cum să-ți dai seama de capriciile nebunilor; și, în opinia mea, ca și în cea a doctorului Catran și a profesorului Pană, nu-i niciodată un lucru prudent să-i lași să umble de capul lor. Un nebun poate fi „îmblânzit", cum se spune, o perioadă de timp, însă până la urmă e în stare să devină turbulent. Iar șiretenia lui e proverbială și fără limite. Dacă și-a pus ceva în gând, își ascunde intenția cu o nemaipomenită iscusință; iar dexteritatea cu care mimează sănătatea psihică reprezintă pentru filozofi una dintre cele mai delicate probleme ale studiului minții. Când un nebun pare pe deplin sănătos, ei bine, e momentul să-l bagi în cămașă de forță. - Însă pericolul, dragul meu domn, pericolul de care vorbeați ? Din propria dumneavoas-tră experiență, de când conduceți acest ospiciu, ați avut vreun motiv serios să credeți că liber-tatea e riscantă în cazul unui nebun?"