Toc toc

O serie de povestiri macabre și răscolitoare   Ce poate merge rău când o soție amanetează haina de nurca pe care o primește în dar de la amantul ei? Ce i se poate îmtampla nefast unui preot psihotic ale cărui enoriase sunt gata să-l ia sub protecția lor? Cum se poate răzbuna, fără să miște un deget, o femeie traumatizată psihic de soțul ei și ce poate face un bărbat a cărui soție crede că pisica lor e încarnarea lui Franz Liszt? În aceste povestiri macabre și răscolitoare, Roald Dahl explorează latura sinistră a naturii umane și felul în care viclenia și egoismul ne pot împinge în situații neașteptate, greu de gestionat și uneori fără scăpare.
Citește tot rezumatul cărții Toc toc... Stilistic desăvârșită și asezonată cu un rafinat umor negru, proza scurtă a lui Roald Dahl produce un delicios sentiment de neliniște.   Roald Dahl este unul dintre puținii scriitori pe care-i cunosc despre a căror operă se poate spune pe bună dreptate că dă dependență. - Irish Times Fragment din cartea "Toc toc" de Roald Dahl: "Șapte ani mai târziu, când avea șaptesprezece ani, pusese pe hârtie peste nouă mii de rețete diferite, toate originale, toate delicioase. Dar acum, brusc, eforturile îi fură întrerupte de moartea tragică a mătușii Glosspan. În timpul nopții, femeia suferi o criză violentă, iar Lexington, care se grăbise să ajungă în dormitorul ei ca să vadă ce era cu atâta gălăgie, o găsi în pat țipând, blestemând, zvârcolindu‑se și înnodându‑se în toate felurile posibile. Într‑adevăr, era teribil de privit, iar tânărul tulburat se agită în jurul ei în pijamale, frângându‑și mâinile și întrebându‑se ce naiba să facă. Într‑un târziu, în încercarea de a o liniști, aduse o găleată cu apă din iazul de pe pajiștea vacilor și i‑o răsturnă în cap, dar asta nu făcu decât să intensifice atacul, iar bătrâna muri într‑o oră. - Ce tragedie, zise sărmanul băiat, ciupind‑o de câteva ori ca să se asigure că e moartă. Și ce brusc! Ce rapid și ce brusc! Când în urmă cu doar câteva ore părea să fie în cea mai bună formă. Ba chiar a mâncat trei porții mari din cea mai recentă creație a mea, burgeri picanți din ciuperci, și mi‑a spus ce suculenți au fost. După ce plânse amar câteva minunte, pentru că‑și iubise foarte mult mătușa, își veni în fire, o duse afară și o îngropă în spatele grajdului. A doua zi, când făcea curățenie printre bunurile ei, dădu peste un plic care i se adresă, iscălit cu scrisul mătușii Glosspan. Îl deschise și scoase două bancnote de cincizeci de dolari și o scrisoare. Scumpul meu băiat [zicea scrisoarea], știu că n‑ai coborât niciodată din munți de când aveai treisprezece zile, dar de îndată ce mor, trebuie să‑ți pui o pereche de pantofi și o cămașă curată și să cobori în sat ca să‑l găsești pe doctor. Roagă‑l pe doctor să‑ți dea un certificat de deces care să dovedească că sunt moartă. Apoi du‑te cu certificatul ăsta la avocatul meu, un domn pe nume Samul Zuckermann, care locuiește în orașul New York și care are o copie a testamentului meu. Domnul Zuckermann se va ocupa de tot. Cu banii din acest plic trebuie să‑l plătești pe doctor pentru certificat și să‑ti acoperi costurile călătoriei la New York. Domnul Zuckermann îți va da mai mulți bani când vei ajunge acolo, și cea mai mare dorință a mea e să folosești acei bani mai departe în cercetările tale culinare și vegetariene și să continui să lucrezi la cartea ta grozavă până când ești mulțumit și o consideri desăvârșită în orice aspect. Mătușa ta iubitoare, Glosspan. Lexington, care mereu făcuse tot ce-i spusese mătușa lui, bagă banii în buzunar, își puse o pereche de pantofi și o cămașă curată și coborî muntele până în sat, unde locuia doctorul.  - Bătrâna Glosspan? întrebă doctorul. Dumnezeule, e moartă? - Cât se poate de moartă, răspunse tânărul. Dacă veniți acum cu mine acasă, pot s‑o dezgrop ca s‑o vedeți cu ochii dumneavoastră. - Cât de adânc ai îngropat‑o? întrebă doctorul. - La vreo doi metri, aș spune. - Acum cât timp? - Oh, acum vreo opt ore. - Atunci e moartă, declară doctorul. Poftim certificatul." Citește mai puțin...