Interzicerea credinței în Dumnezeu cel Adevărat, în perioada comunistă, ne-a influențat existența mai mult decât credeam. Pentru mulți dintre noi, Dumnezeu este o idee, nu Persoană. O filozofie, nu Realitatea.
Renegându-L pe El, ne negăm pe noi. Astăzi, acceptăm cu atâta ușurință, ca popor, să ne vindem sufletele în numele oricărei ideologii mincinoase, străine de noi înșine. Atei, liber-cugetători, ghicitori în stele, vânzători de iluzii, tot felul de rătăciți afirmă, cu tupeu, ca Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, nu există. Că este o invenție a religiei pentru a controla oamenii. Adepți ai doctrinelor întunericului se ridică în public și îndrăznesc să-L nege pe Dumnezeu, susținând supremația „maimuței". Lansează acuzații fără precedent la adresa Bisericii noastre drept-măritoare, acuzând-o de regres, limitare, închistare și dictatură. Și noi nu ne revoltăm, nu reacționăm, nu ne păsă, ba chiar tindem să le dăm dreptate. Dormim liniștiți, sperând ca tocmai trădătorii să ne aducă „bunăstarea, dreptatea și pacea". Nu ne respectăm valorile! Nu le mai definim în noi înșine, nu vrem să le mai cunoaștem! Alții stabilesc „valorile" la care trebuie să ne închinăm! - Ioana Georgescu