Rezumat Rugaciune pentru Cernobil - Svetlana Aleksievici

Rugăciune pentru Cernobîl. O cronică a viitorului • Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură   Una dintre sursele mele cele mai valoroase și fascinante de inspirație a fost cartea Svetlanei Aleksievici Rugăciune pentru Cernobil.
Citește tot rezumatul cărții Rugaciune pentru Cernobil... O lectură absolut esențială și cutremurătoare. Este evident de ce Svetlana Aleksievici a primit Premiul Nobel. - Craig Mazin, creatorul serialului Cernobil, disponibil pe HBO GO, peste 8 milioane de vizualizări În 26 aprilie 1986, o serie de explozii au zguduit reactorul nuclear de la Cernobîl. Flăcările au aprins cerul, iar radiațiile rezultate au contaminat pământul și au otrăvit oamenii vreme de ani întregi. În timp ce autoritățile sovietice au încercat să musamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitori - foști muncitori la centrală, oameni de știință, medici, soldați, pompieri, strămutați, văduve, orfani -, ale căror voci compun o istorie orală marcată de frică, furie și incertitudine, dar și de umor negru și iubire. Cronica a trecutului și avertisment pentru viitor, Rugăciune pentru Cernobil este o carte crucială care, datorită forței emoționale și onestității sale, lasă o amintire de neșters în mintea cititorului. Rugăciune pentru Cernobîl este o reeditare a cărții Dezastrul de la Cernobîl (apărută le editura Corint în anul 2015) de Svetlana Aleksievici.   Svetlana Aleksievici este o scriitoare și jurnalistă din Belarus. De-a lungul carierei sale, Aleksievici s-a specializat în narațiuni literare întemeiate pe declarațiile martorilor oculari, și istorii orale ale mai multor evenimente dramatice din istoria sovietică. În urma persecuțiilor politice din partea administrației Lukasenko, a părăsit Belarusul în 2000, trăind timp de un deceniu la Paris, Udeborg și Berlin. În 2011 s-a mutat înapoi la Minsk. A publicat mai multe volume care s-au bucurat de apreciere, cărți publicate sau în curs de publicare în 43 de limbi și în 47 de țări: Războiul nu are chip de femeie (1985), ce cuprinde mărturii ale femeilor care au luptat în al Doilea Război Mondial, titlu vândut în peste 2 milioane de exemplare; Ultimii martori (1985), amintiri ale celor care au copilărit în vremea celui de-al Doilea Război Mondial; Soldații de zinc (1989), despre experiențele soldaților sovietici în războiul din Afganistan; Zacearovannie smerțiu (Fermecați de moarte, 1993), despre sinuciderile provocate de prăbușirea Uniunii Sovietice; Rugăciune pentru Cernobîl (1997), mărturii ale supraviețuitorilor celei mai mari catastrofe nucleare din istorie; și Vremuri second-hand (2013). Svetlanei Aleksievici i s-au acordat numeroase premii pentru cărțile sale, iar în anul 2015 a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură, "pentru scrierile ei polifonice, memorial al suferinței și curajului în epoca noastră".  O istorie orală emoționantă în care atitudinea generală fatalistă și curajul stoic sunt dublate de un umor incredibil de negru... Rezultatul este radiografie de neuitat a sufletului rus. - Publishers Weekly Una dintre cărțile cele mai pline de compasiune și mai terifiante pe care le-am citit vreodată. - Observer   Un colaj de mărturii orale ce se transformă în psihobiografia unei națiuni care nu este prezentă pe nici o hartă...Această carte provoacă arsuri ca de radiații pe creier. - Julian Barnes, Guardian Fragment din cartea "Rugăciune pentru Cernobil" de Svetlana Aleksievici: "În primele zile, principala întrebare era legată de vinovatul pentru tragedia care se produsese. Aveam nevoie de un vinovat... Apoi, când am aflat mai mult, am început să ne gândim la ce să facem. Cum să ne salvăm? Acum, după ce ne-am împăcat cu gândul că nu e vorba de un an sau de doi, ci de multe generații, am început să privim înapoi, puțin câte puțin, pagina cu pagina... S-a întâmplat în noaptea de vineri spre sâmbăta dimineață, nimeni nu bănuia nimic. L-am trimis pe băiat la școală, soțul s-a dus la frizerie. Pregăteam masa de prânz. Soțul s-a întors repede și a spus: «La centrala nucleară a avut loc un incendiu. Ordin: să nu închidem radioul». Am uitat să spun că locuiam la Pripiat, în apropierea reactorului. Am și acum în fața ochilor văpaia de un liliachiu intens, în care reactorul parcă strălucea. O culoare incredibilă. Nu era un incendiu obișnuit, era un fel de auroră boreală. Dacă e să uit de restul, era foarte frumos. Nu am văzut ceva asemănător în vreun film, nu pot să compar cu nimic ceea ce am văzut. Seara, oamenii se înghesuiau în balcoane - care nu avea, se ducea la prieteni, la cunoscuți. Noi stăm la etajul opt, avem vizibilitate bună. În linie dreaptă sunt trei kilometri. Am scos copiii, i-am ridicat în brațe: «Uite! Ține mine!» Și oamenii aceștia care lucrau la reactor, ingineri, muncitori, erau și profesori de fizică, stăteau în praful negru... Discutau. Respirau. Admirau. Unii veneau cu mașinile de la zeci de kilometri, cu bicicletele, ca să se uite. Nu știam că moartea poate să fie așa de frumoasă. Dar nu aș spune că nu avea nici un fel de miros. Nu era un miros de primăvară sau de toamnă, ci de cu totul altceva, și nici miros de pământ... Nu... Mă mâncă în gât, ochii îmi lăcrimau... Nu am dormit toată noaptea și am auzit cum umblau deasupra vecinii, nici ei nu aveau somn. Tot trăgeau ceva, bocăneau, poate că împachetau lucruri. Lipeau ferestrele. Am luat ceva pentru durerea de cap. Dimineața, când s-a luminat, m-am uitat în jur și am simțit pe loc că ceva nu era în ordine, că ceva se schimbase. La ora opt dimineața, pe străzi mergeau deja militari cu măști de gaz. Când am văzut pe străzile orașului atâția soldați și tehnica militară, nu ne-am speriat, dimpotrivă, ne-am liniștit. Din moment ce armata ne-a venit în ajutor, totul o să fie în ordine. Nu aveam nici o idee ca și atomul pașnic omoară.... Că tot orașul putea să nu se mai trezească în noaptea aceea... Afară cineva râdea, se auzea muzică... După-amiază la radio au început să anunțe ca oamenii să se pregătească de evacuare: o să fie duși de aici pentru trei zile, o să spele, o să verifice. Parcă aud și acum vocea crainicului: «Evacuare în satele apropiate!», «Să nu se ia animalele domestice!»"   Citește mai puțin...

Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Rugaciune pentru Cernobil?

Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Rugaciune pentru Cernobil și poți alege librăria cu prețul cel mai mic 💰 ca să comanzi chiar acum.

VEZI CEL MAI MIC PREȚ
Următoarea carte pe care vrei să o citești trebuie să fie Rugaciune pentru Cernobil scrisă de Svetlana Aleksievici. Rugaciune pentru Cernobil a apărut în anul 2019. O mulțime de cărți bune au apărut în anul 2019 (click ca să vezi lista cărților). Editura la care s-a publicat cartea Rugaciune pentru Cernobil este editura LITERA - poți vedea lista completă de cărți publicate la editura LITERA aici. Cartea Rugaciune pentru Cernobil face parte din categoria Literatura Universala. Este o carte groasă - trebuie să îți faci timp pentru ea - are 368 de pagini. Sperăm să îți placă timpul petrecut lecturând Rugaciune pentru Cernobil și, de asemenea, sperăm că autorul Svetlana Aleksievici, s-a ridicat la nivelul așteptărilor.

RECENZIILE CĂRȚII RUGACIUNE PENTRU CERNOBIL PUBLICATE PE BOOKNATION

Recenzie: „Rugăciune pentru Cernobîl”, de Svetlana Aleksievici
1 secunde