Cumpără cartea Ce-am gasit al meu sa fie la cel mai mic preț:

44.99 lei Vezi cartea

Descrierea cărții Ce-am gasit al meu sa fie de Stephen King

A doua parte din seria Bill Hodges John Rothstein, scriitorul care l-a inventat pe Jimmy Gold și care este preferatul lui Morris Bellamy, e ucis de fânul său înfocat. Sfârșitul lui înseamnă începutul goanei după opera sa nepublicată, care cuprinde cel puțin încă un roman cu Jimmy Gold. Citește mai mult... Însă Morris ascunde tot și, peste treizeci și cinci de ani, când iese de la închisoare, află că între timp comoara furată a fost descoperită de altcineva. Dar în calea răzbunării mult visate stau fostul detectiv Bill Hodges și asociații lui de încredere... În Ce-am găsit al meu să fie, obsesia unui cititor pentru un scriitor devine periculoasă. Cartea lui Stephen King este și un roman de suspans, dar și o ficțiune despre cum poate pune stăpânire literatură pe o viață de om. O realizare impresionantă, ușor de citit, a unui scriitor care poate scrie în orice gen dorește. - The Washington Post O carte plină de tensiune, un suspans contra cronometru. - The New York Times Fragment din romanul Ce-am găsit al meu să fie, de Stephen King "În această după-amiază, pârâul încă era acoperit cu o pojghiță de gheață, dar foarte subțire și murdară, cu pete mari și galbene, de parcă acolo ar fi făcut pipi un uriaș din povești. Pete nu cuteza să  calce pe ea. Apa i-ar fi ajuns doar până la glezne, așa că nu s-ar fi înecat dacă se spărgea gheață sub greutatea lui, însă nu-și dorea să fie obligat să le explice părinților de ce avea pantalonii și ciorapii uzi. Se așeză pe o buturugă, azvârli câteva pietre (cele mai mici ricoșară din gheață, cele mai mari intrară prin petele galbene); apoi se uită la cer. Nori mari și pufoși, mai degrabă de primăvară decât de iarnă, pluteau de la vest la est. Unul semăna cu o cotoroanță cu cocoașă (poate că era o răniță pe care o ducea în spinare), altul cu un iepure; altul cu un balaur; și uite unul care... Îi atrase atenția un fâșâit slab venit de undeva din stânga lui. Se întoarse și văzu o bucată din mal ieșită în afară care cedase sub povara zăpezilor topite în ultima săptămână și dezvelise rădăcinile unui copac deja prea mult înclinat. Spațiul rezultat semăna cu grotă și, dacă nu cumva se înșela, dacă nu cumva era doar un joc al umbrelor, acolo înăuntru se află ceva. Pete se apropie de copac, se prinse bine de una dintre ramurile lui chele și se aplecă să se uite mai bine. Da, nu se înșelase. Acolo era ceva, ceva destul de mare. Să fi fost capătul unei lăzi, oare? Coborî cu băgare de seamă malul, scobind cu tocurile ghetelor în pământul noroios și improvizând astfel un soi de trepte. Se lăsă pe vine atunci când ajunse sub locul superficialei alunecări de teren. Și văzu un obiect din piele neagră și crăpată, cu benzi metalice și nituri. Mai observă la capăt și un mâner de mărimea unei scări de să. Da, obiectul acela era un cufăr. Cineva îngropase acolo un cufăr. Mânat acum și de entuziasm, nu numai de curiozitate, Pete apucă mânerul și trase. Cufărul nici nu se clinti. Era al naibii de bine îndesat acolo. Pete mai trase o dată, doar de formă, pentru că era convins că nu-l va scoate fără uneltele potrivite. " Citește mai puțin...