O carte fermecătoare despre iubirea imposibilă între doi spioni aflați în tabere diferite. O carte despre dragoste și ura, despre încredere și suspiciune, despre măreție și abjecție, despre toleranță și cruzime, cu o acțiune palpitantă desfășurată în decorul mirific al stațiunii egiptene Sharm El Sheikh.
Fragment din romanul "Spioni în arșiță" de George Arion: „- Tu ești un „furnizor", bătrâne, îi zisese el. Tu îmi dai informațiile. Eu sunt „negustorul", „comersantul", cum vrei să zici, care le triază și le vinde mai departe în funcție de valoarea lor. Sistem capitalist, ce mama dracului. Le folosim metodele și îi ardem unde-i doare mai tare. Apoi îi spusese și mai posomorât: - Ai călcat pe bec, bătrâne. Era s-o pățești urât. Dar te-am luat pe barba mea. O să trebuiască să-mi fii recunoscător toată viața. - Dar ce-am făcut? - Te-ai întâlnit cu un agent american. Ai stat bot în bot cu el. Mă mir că nu v-ați și pupat. Și n-ai pomenit nimic în raport. - Glumești! - Nu glumesc deloc. La Madrid ai stat de vorbă cu atașatul de presă al S.U.A. Se ocupă asta de presă cum mă ocup eu de creșterea napilor. Rușii ne-au avertizat cine e de fapt. - Am schimbat doar câteva vorbe la o recepție. Nimic important. A lăudat caviarul care s-a servit. E înnebunit după caviar. De unde să știu ce hram poartă? - Așa mi-am închipuit și eu. De-aia le-am spus să nu-și facă griji în privința ta. Dacă o să aflu vreodată cine te-a văzut și ți-a băgat strâmba asta o să aibă de-a face cu mine. Amintirea aceea îl înduioșa. Predeleanu era un băiat bun. Îi turnă pahar băutură, iar lui își prepară un gin tonic slab. - Ce s-a întâmplat? Predeleanu nu părea să se grăbească. Vorbi abia într-un târziu, după ce sorbi îndelung din pahar. - Toate la timpul lor. Ce-ai făcut? L-ai văzut pe Surescu? - Am stat un ceas de vorbă cu el. - Și ce zice marele specialist în inginerii financiare? - Toarnă tot. Cu condiția să nu-l târâm în niciun proces. - Ticălosul naibii! - Mie mi s-a părut că vrea să coopereze. - Vrea pe dracu! N-o să mai aibă cu cine. - De ce? - Operațiunea a căzut. - A căzut? Dar mergea perfect. Mâine aveam lista. Celălalt zâmbi de parcă s-ar fi aflat în fața unui novice în ale meseriei. - Ni s-a întins o cursă. Noroc că ne-am prins la timp. Era cât pe ce să luăm țeapă.”