O bombă explodează pe terasa unui restaurant din Barintown. Un nou atac terorist asupra SUA? Un atentat al unui nebun? Poliția își începe imediat investigațiile. Dar, nu peste multă vreme, orașul trece printr-o nouă experiență traumatizantă: pe un câmp de la periferie un copil descoperă cadavrul unei femei.
Cercetările care se desfășoară cu febrilitate ajung la o concluzie năucitoare: peste douăzeci de trupuri neînsuflețite au fost îngropate acolo în cel mai mare secret. În același timp, o carte veche, găsită în biblioteca bisericii catolice, îl pune pe jar pe parohul sfântului lăcaș. Paginile acesteia istorisesc, cu o precizie ca de document, primii ani din viața lui Iisus. Care-i misterul acestei scrieri incendiare? Evenimentele se succed cu o viteză amețitoare în urbea cu oameni care se tem să nu-și piardă viața ori de câte ori ies din casă. Și, chiar dacă la început nimeni nu vede vreo legătură între enigmatică scriere uitată veacuri de-a rândul în rafturile din subsolul bisericii și morții cu identitate necunoscută, există totuși o relație tulburătoare între acestea, iar cititorul devine martorul unui deznodământ șocant. Un adevărat page-turner care, în plus, ascunde un mesaj profund, dincolo de vâltoarea acțiunii. Fragment din romanul "Însoțitorul lui Iisus" de George Arion: „Își luă interlocutorul cu binișorul, până îi adormea vigilentă. Care-i sunt primele amintiri din copilărie, cine i-a înrâurit viața, ce l-a determinat să-și aleagă cariera... Începutul unei conversații amicale. Cel din fața ei își spunea: „O gâsculiță. O mănânc cu fulgi cu tot." Treptat-treptat, însă, ceva se schimbă. Rămânea la fel de surâzătoare, vorbea la fel de calm, fără să ridice vocea, dar dezvăluirile pe care le cerea îi provocau celuilalt o tot mai mare neliniște. Pentru că nu abordă pe nimeni înainte de a se documenta la sânge. Așa îl demascase pe un dezvoltator imobiliar care spală bani pentru a-și spori averea, așa îl prinsese și-l dăduse pe mâna poliției pe un traficant de droguri, așa adusese la cunoștința opiniei publice matrapazlăcurile unor funcționari de la primărie. Cazuri care stârniseră vâlva, dar nu erau de Pulitzer. De-abia acum putea să dea lovitura. Era însă o condiție: trebuia să scape din încăperea unde fusese sechestrată. Niciodată nu fusese în fața unei provocări mai mari. Însă pesimistă Jill Harris câștiga teren în fața optimistei Jill Harris. Bine măcar că n-o torturau ca s-o facă să vorbească. Nici n-o mai țineau în întuneric. Încăperea în care o mutaseră după descinderea polițiștilor avea doar un pat. Pereții erau capitonați. Dacă ar fi vrut să-și curme zilele izbindu-se de ei, n-ar fi avut nicio șansa să-și facă vreun rău. Mai mult ca sigur niciun zgomot de-aici nu răzbătea în afară. O uimea cât de multe putea să observe într-o cameră cu obiecte puține. Într-un colț o grămăjoară abia vizibilă de praf, de pe tăblia patului se desprinsese în câteva locuri vopseaua, perna crăpase puțin pe la cusături... În condiții normale n-ar fi observat astfel de lucruri. Dar trebuia să se gândească la ceva. Altfel mintea i-ar fi luat-o razna. O hrăneau, o lăsau să folosească toaleta, îi permiteau să se spele, fiind dusă într-o sală de baie minusculă. Doar atunci scăpă de cămașa de forță. Își făcea nevoile, își biciuia trupul cu apă de la dus sub privirile impasibile ale zdrahonului cu ochi porcini care veghea ca nu cumva să profite de ocazie și să-și facă seama. Oare la ce se gândea matahala uitându-se la o femeie goală cu trupul perfect? Nu încercase niciodată s-o abuzeze. Acționa numai potrivit ordinelor primite de la stăpânii săi. Doi omuleți care, din când în când o vizitau și îi puneau întrebări. „Cine știe că ai venit la clinica noastră? Ce știi despre activitățile de-aici? Cum ai aflat de noi?" Un interogatoriu purtat pe un ton politicos. Ea rostea aceleași și aceleași fraze: „Sunt Jill Harris. Lucrez la Barintown News. Am venit aici pentru un test de sarcină. La doctorul Fred Barney. Un drăguț."