Imparatul mustelor

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Romanul Împăratul muștelor, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii.
Citește tot rezumatul cărții Imparatul mustelor... Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparține regizorului Peter Brook. William Golding a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1983. Un grup de copii scapă cu viața din catastrofa prăbușirii unui avion și încearcă să supraviețuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieții lor, o nouă robinsoniadă departe de adulți și de regulile acestora, se transformă într-un coșmar ucigător de vise: ura ia locul inocenței și crima se înstăpânește peste o lume care-și rătăcește busola. O parabolă de o forță incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud și realist la intrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis? Traducere de Constantin Popescu Fragment din roman: "Fluxul înainta, iar între apă și stâncile albe și fărămicioase de lângă terasă cu palmieri se întindea doar o limbă subțire de plajă, solidă. Ralph o apucă pe fâșia care semăna cu o cărare; trebuia să reflecteze, și doar aici putea merge în voie, fără să se uite pe unde calca. Deodată, în timp ce pășea pe lângă apă, îl copleși uimirea. Înțelese brusc plictiseala acestei vieți, unde fiecare potecă era o improvizație, iar o bună parte din viața diurnă ți-o petreceai urmărindu-ți picioarele. Se opri, cu fața la fâșia de uscat; și, amintindu-și de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încântătoare, zâmbi batjocoritor. Apoi se întoarse cu chipul în soare și o luă înapoi spre platformă. Venise vremea să se țină adunarea și, în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid, revăzu atent fiecare punct al discursului. Nu trebuia să facă nici o greșeală la această adunare, să, evite gândurile trecătoare și fanteziste ... Se pierdu în labirintul lor, căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. Se încruntă și încercă din nou.  Adunarea nu avea să fie o distracție, ci o treabă serioasă.. Începu să meargă mai repede, conștient deodată de importanța ei, de soarele în asfințit, ca și de vântul slab, care îi sufla în față, stârnit de pașii lui grăbiți. Vântul îi lipi cămașa cenușie de piept și își dădu seama — în această nouă dispoziție — că faldurile ei se făcuseră țepene ca de carton și neplăcute la purtat; își dădu iarăși seama că marginile zdrențuite ale chiloților îl rodeau și-i lăsau o tăietură roz supărătoare pe pulpe. Cuprins de scârbă, Ralph descoperi murdăria și descompunerea; înțelese cât de neplăcut era să-și îndepărteze mereu de pe ochi părul încâlcit, iar după apusul soarelui să, se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. începu să grăbească pasul. Plaja de lângă bazin se umpluse de grupuri de copii care așteptau să înceapă adunarea. Îi făcură loc cu toții, conștienți de aerul lui posomorât și de greșeală cu focul. Adunarea se ținea într-un fel de triunghi grosolan, neregulat și strâmb, că tot ce făceau ei. O latură era alcătuită de bușteanul pe care ședea el — un copac prăbușit, mult prea voluminos ca să fi crescut pe platformă. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. Trunchiul zăcea în lungul plajei, iar când Ralph se așeză pe el, se trezi cu fața la insulă, deși copiii nu vedeau decât o siluetă întunecată, proiectată pe laguna sclipitoare. Celelalte două laturi ale triunghiului, a cărui bază o reprezenta bușteanul, se delimitau și mai puțin clar. În dreapta, un buștean lustruit fiindcă se așezaseră pe el prea mulți băieți nerăbdători, dar mai puțin larg și confortabil decât al șefului. La stânga, alți patru bușteni mai mici, unul dintre ei — cel mai îndepărtat — groaznic de instabil. Nenumărate adunări se întrerupseseră de hohote de râs, când un băiat se aplecase prea mult pe spate, iar bușteanul se rostogolise și răsturnase vreo șase copii pe iarbă. Și totuși, acum Ralph înțelese că, nimănui nu-i venise în minte — nici măcar lui, lui Jack sau lui Piggy — să aducă un bolovan și să-l vâre sub buștean. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea bușteanului, fiindcă, fiindcă... Se cufundă din nou în gânduri. "   Citește mai puțin...