Firul roșu care traversează acest volum este cel al războiului, al ocupației sovietice a României cu neantizarea culturală care i-a urmat, și al exilului. În condițiile grele ale războiului, o echipă de cercetători condusă de A.
Golopenția a reușit să identifice comunitățile românești dintre Bug și Nipru, la care specialiștii români nu avuseseră acces până atunci. Constantin Brăiloiu s-a înrolat în acest efort. Datorită lui răzbesc până la noi vocile românești ale unor oameni trăind în 1942 la sute de km distanță de România. Aflat că expert la Conferința de Pace de la Paris în anul 1946 și prevăzând cele ce aveau să urmeze, Anton Golopenția a încercat să sprijine efortul de a-și găsi un rost în străinătate al lui C. Brăiloiu, Emil Cioran sau Mircea Eliade recomandându-l pe fiecare unor prieteni din Europa și Statele Unite. În Elveția, care era pentru C. Brăiloiu o a doua patrie, și unde își făcuse o mare parte din studii, prof. Eugene Pittard, Samuel Baud-Bovy și mulți alții s-au raliat cu generozitate la ideea de a înființa o Arhivă Internațională de Muzică Populară (A.I.M.P.) a etnomuzicologului roman, încercând, fără a reuși, să-i asigure și independența materială. În complicată Franța postbelică, în 1948, Brăiloiu a fost angajat la C.N.R.S. El va pendula însă, până la sfârșitul vieții între Geneva, de care îl leagă lucrul în cadrul A.I.M.P., și Paris. În 1950–1951, exilați în America, Sabin Manuilă, fostul director al Institutului Central de Statistică din București și Roman Jakobson, la rândul lui exilat pe rând din Rusia și Cehoslovacia și devenit profesor la Universitatea Harvard, vor încerca, fără succes, să împlinească dorința lui C. Brăiloiu de a studia viața muzicală a comunităților românești din America și de a extinde instituționalizarea internațională a etnomuzicologiei. E vremea exilurilor multiple – al lui Constantin Brăiloiu, al lui Roman Jakobson, pentru cei care și-au părăsit țara. Și e vremea arestărilor pentru cei rămași pe loc, cum sunt, printre personajele acestui volum, Anton Golopenția (care va muri în închisoare) sau Harry Brauner. - Sanda Golopenția Reunind articole scrise între 1979 și 2006, volumul e actual nu numai prin situarea lui Constantin Brăiloiu în contextul mai puțin cunoscut al campaniilor monografice gustiene și al exilului românesc sau est-european, cu ramificațiile lui în Statele Unite, ci și prin discutarea procesului de globalizare a etnomuzicologiei inițiat instituțional și prin cercetări de către Constantin Brăiloiu. - Sanda Golopenția