De-a lungul secolelor, maeștrii zen au folosit întotdeauna povestirea ca să-și transmită învățătura. Este o istorioară venită din adâncul veacurilor, din India, China, Japonia, care ne ajută să descoperim invizibilul din vizibil, absolutul din relativ, eternul sub trăsăturile efemerului.
Aceste povestiri sunt menite să fie sprijin pentru o reflecție mai profundă și pentru meditație. Contradicția apare din două motive: destabilizarea propriului eu și neînțelegerea completă a sensului real și ultim al mesajului, fie pentru că eul este prea prezent, fie pentru că nu ne-am debarasat încă îndeajuns de valurile ignoranței ca să-i pricepem întreaga subtilitate. Nu trebuie uitat nici că, deseori, un lucru este contrariul lui și amândouă pot exista. Pe cai insolite, cuvintele lor ne înlesnesc trecerea prin „porți fără poartă”, ne fac mai accesibile uimitoarea liberate, înțelepciunea, misterul zen. Ediție îngrijită de Nicolae Constantinescu