„Dac-am descifrat bine sensul titlului, Anamtemele lui Vasile Gogea scot din uitare și restituie spiritului public și teme, și idei arhetipale, aparent cunoscute conform doctrinei lui Platon, dar cărora nu le-am acordat totdeauna atenția cuvenită, deși ele au o anumită înrâurire în activele conștiinței noastre metafizice.
Și dacă Platon folosea ca imagine pentru înțelegerea anamnezei și a cunoașterii – ca amintirea unei lumi trascendente prin care spiritul nostru a hălăduit înainte de a se întrupa într-un corp material – mitul peșterii, Vasile Gogea ia ca pretext explicativ imaginea lumânării aprinse, care se reflectă într-o oglindă: „Desigur, imaginea reflectată a lumânării nu mai transmite căldura flăcării, poate nici durerea sau bucuria care au fost motivul aprinderii ei. Dar păstrează lumina. Lumina memoriei, într-o lume tot mai înnoptată în amnezie. Aceasta este, într-o formulare poetică, dar cât se poate de exactă, condiția acestei cărți. Cu mărturisirea smerită că autorul ei este în câteva pagini și oglinda și lumânare.” Cine nu înțelege că o carte, care se motivează dintr-o astfel de mărturie, nu poate fi decât interesantă și folositoare cititorilor!” - Ionel NECULA