"Sarcina comentatorului profesionist al cărților, fie el critic, istoric literar sau chiar profesor, ar trebui deci să fie aceea de a găsi și a transmite celor care îl citesc promisiunea unei bucurii a lecturii și câteva dintre argumentele care să o susțină.
Cititor și totodată inchizitor al textelor unei literaturi niciodată cuprinsă în întregime, acest comentator este de fapt martor al unui proces cunoscut și repetat de reevaluare la care în același timp contribuie. (…) Mărturia lui poate fi mai utilă în textele sale care se concentrează asupra unui domeniu de elecțiune, pe care îl cultivă de câteva decenii: în cazul de față, este vorba probabil de felul în care literatura se reflectă în viața scriitorilor înșiși, fie în texte direct memorialistice (I.D. Sîrbu, Radu Petrescu, Vintilă Horia ș.a.), fie în reconstituiri documentare (Gr. T. Popa, Anton Golopenția, Dinu Pillat), fie în texte subsumate, note de călătorie de pildă (Odobescu, Duiliu Zamfirescu, Adrian Marino). Am adăugat câteva texte care comentează situații speciale ale autorilor în contextul unor discuții mai „delicate” de ordin etnic sau politic și prezentarea unor activități literare puțin cunoscute astăzi, cu reverberații politice importante, de pildă centenarul Caragiale din 1952." - Mircea Anghelescu "Între specialiști, Mircea Anghelescu e bine cunoscut și respectat. În ce mă privește, îl știu – fără să fiu specialist – de-o viață. […] Prețuirea mea pentru știința lui de carte, pentru răbdarea lui analitică, pentru amploarea și temeinicia șantierului lui de cercetare e mereu confirmată de cărțile sale, insuficient aduse la rampa de echipă de zgomote care dă tonul în publicistica românească." - Andrei Pleșu, „Seducția erudiției” (Dilema Veche) "Critică „de întâmpinare”, critica literaturii care se scrie și se publică sub ochii noștri nu este numai depoziția unui martor, ci și intervenția unui combatant, a unui actor într-o piesă contemporană; istoricul literar, care comentează cărți ale unor autori dispăruți și adaugă interpretării propuse de criticii de atunci propriile sale opinii, formate ca urmare a unor evoluții, apariției unor noi perspective sau do¬cumente, este martorul pur și simplu, martorul apărării de obicei, care motivează și solicita tribunalului public o sentință mai nuanțată sau mai favorabilă." - Mircea Anghelescu